Lipsa unui loc de picnic autorizat, care i-a determinat pe mulţi brăileni, de 1 Mai, să îşi ia lumea în cap prin alte judeţe, cu grătarele în portbagaj, reprezintă doar unul dintre efectele colaterale ale lungului şi absurdului război de gherilă dintre municipiul Brăila şi comuna Chiscani, pentru administrarea staţiunii Lacu Sărat. Altfel nu se explică de ce, dintr-o dată, nu s-a mai putut amenaja spaţiul din “coada lacului”, după cum îl ştiu toţi cei care, de ani de zile, obişnuiau să se relaxeze acolo de Ziua Muncii. Primarul Marian Dragomir a spus că el nu se mai bagă, din moment ce instanţa de judecată a stabilit, definitiv şi irevocabil, că staţiunea Lacu Sărat, dar şi Pădurea Stejaru, se află pe teritoriul administrativ al comunei Chiscani. Celălalt primar, chiscăneanul Costică Cojea, după ce iniţial a ignorat subiectul, s-a hotărât în ultima clipă să ducă totuşi în pâlcul de pădure din spatele Lacului Sărat câteva tomberoane, o cisternă de apă şi vreo două-trei toalete ecologice - aşa cum a făcut Primăria Brăila în ultimii 5 ani de zile. Numai că tentativa lui Cojea s-a lovit implacabil de refuzul categoric al Direcţiei Silvice Brăila, administratorul de drept al pădurii, care nu numai că a refuzat să semneze un protocol de colaborare cu Primăria Chiscani, dar a şi trimis o mică armată de pădurari să păzească, duminică şi luni, drumul de acces în pădure. Un încâlcit ghem de orgolii, iniţiative tardive şi atitudini ciudate le-a refuzat, aşadar, brăilenilor dreptul de se bucura de o ieşire la iarbă verde, într-un cadru organizat şi civilizat, cât mai aproape de municipiu.
Mai mult ca sigur, dacă în Consiliul Local Chiscani s-ar fi adoptat prin vot acel proiect de asociere a comunei cu municipiul şi Consiliul Judeţean, pentru administrarea în comun a staţiunii Lacu Sărat, altfel ar fi stat lucrurile cu locul de picnic. În contextul refuzului categoric al majorităţii consilierilor chiscăneni, pentru a doua oară consecutiv, de a se asocia cu Brăila, conflictul între cele două Unităţi Administrativ Teritoriale s-a relansat, iar primele “victime” căzute pe câmpul de luptă au fost bieţii amatori de picnic cu mici la grătar şi distracţie în aer liber.
Deşi vechi de mai bine de 10 ani, adică de când fostul primar al Chiscaniului, Ion Crăciun, a iniţiat acel interminabil proces în justiţie în care s-a disputat dreptul de administrare al staţiunii Lacu Sărat, războiul între cele două Primării, în care intervine şi Consiliul Judeţean, dar nu ca arbitru ci ca aliat evident al Brăilei, pare a fi departe de punctul final. Dimpotrivă, deşi există o sentinţă clară a judecătorilor - sau poate tocmai de aceea! - lupta pare mai încinsă decât oricând. Consilierii din Chiscani resping prin vot, de două ori la rând asocierea cu Brăila. Ofuscaţi, şefii de la Brăila fie îi iau în râs, transmiţându-le că, dacă se simt atât de capabili, să încerce ei singuri să acceseze fonduri europene pentru modernizarea staţiunii, fie îi ameninţă mai direct sau mai voalat, spunându-le că, dacă nu stau cuminţi, or să le ia staţiunea prin hotărâre de Guvern, ba le mai taie şi curentul din comună, aşa, ca bonus.
Interesant este că, în mijlocul bătăii generale dintre Brăila şi Chiscani s-a iscat şi un mic dar furibund război fraticid, în cadrul căruia chiscănenii se bat ei între ei, aruncându-şi în cap cu tot felul de ocări şi acuzaţii. Taberele sunt împărţite între cei care vor asocierea cu Brăila şi cei care o resping. Culmea, în fruntea adepţilor asocierii se află nimeni altul decât fostul primar Crăciun, actual consilier local, cel care până mai ieri se bătea ca un leu-paraleu pentru neatârnarea Chiscaniului, angajând din banii comunei tot felul de case de avocatură scumpe, ca să câştige procesul contra Brăilei. Acum, odată procesul câştigat, Crăciun s-a sucit şi spune că, fără puterea financiară şi socială a municipiului, comuna Chiscani nu are cum să atragă singură fonduri pentru renaşterea staţiunii. Mai mult, el îi acuză pe potrivnicii asocierii că au tot felul de interese ascunse, cu terenuri achiziţionate ilegal în incinta staţiuni Lacu Sărat şi a pădurii Stejaru. Crăciun dă asigurări că, în calitate de fost primar, îi ştie bine pe toţi cei aflaţi cu musca pe căciulă, şi că ar fi vorba de tot felul de şefi şi şefuleţi de prin administraţie, Poliţie, Armată şi alte instituţii ale statului. În replică, consilierii din Chiscani care resping asocierea îl acuză chiar pe Crăciun că s-ar afla în spatele unor împroprietăriri ilegale.
Orgoliile zgândărite în ultima vreme ar putea sparge o bubă uriaşă, şi ar fi bine ca organele de anchetă abilitate să îşi facă timp, în sfârşit, să ia în seamă ploaia de acuzaţii ce răpăie în ultima vreme în jurul staţiunii Lacu Sărat. Doar aşa s-ar lua urma firului cheie în descâlcirea iţelor afacerilor ce ţin în loc, de atâţia ani, orice tentativă de reabilitare a fostei perle a Bărăganului! Pentru că, în definitiv, pe lângă victimele colaterale, cum au fost amatorii de picnic rămaşi cu buza umflată de 1 Mai, marea victimă a unor interese obscure şi încă nedesluşite, este sărmana staţiune Lacu Sărat!
