* col. (rtg.) Ioan Romaniuc a trecut în eternitate în Vinerea Mare, la 101 ani * născut pe malul Nistrului, în Basarabia, col. Romaniuc a participat la cel de-Al Doilea Război Mondial, după ce a urmat cursurile Școlii Sanitare de Subofițeri din România Mare * "Și-a făcut meseria cu pasiune și dedicație și a fost mândru de viața sa de militar", a precizat Nicoleta Burlacu, purtătorul de cuvânt al Flotilei Fluviale * pe 29 aprilie, reprezentanții Garnizoanei Brăila i-au vizitat pe ultimii 10 veterani brăileni * cel mai în vârstă dintre ei are 100 de ani
Pe 29 aprilie, când s-a sărbătorit Ziua Veteranilor de Război, reprezentanți ai Garnizoanei Brăila, împreună cu membri ai Asociației Naționale Cultul Eroilor, i-au vizitat pe ultimii zece veterani care mai sunt în viață în Brăila. Le-au fost duse flori și diplome, simbol al recunoștinței cu care noi toți le suntem datori, deoarece au luptat în războaie pentru a servi patria. "Pentru lupta pe care au purtat-o pe umeri, pe câmpurile de luptă, în cadrul vizitelor la domiciliu, fiecărui veteran brăilean i-a fost așezat pe umeri drapelul românesc, ca o recunoaștere a patriotismului, vitejiei și curajului de care au dat dovadă în luptele duse pentru apărarea patriei și gliei strămoșești", a precizat locotenent comandor Nicoleta Coman, ofițer de relații publice din cadrul Flotilei Fluviale. Începând cu anul 2007, data de 29 aprilie a fiecărui an are o semnificație aparte pentru poporul român, fiind ziua în care sărbătorim Ziua Veteranilor de Război. Această dată a fost stabilită prin Decret Regal de Regele Carol I, încă din 29 aprilie 1902, când a fost instituit și titlul de veteran de război în onoarea combatanților Războiului de Independență de la 1877-1878. Sacrificiile și devotamentul veteranilor de război - câți mai sunt în viață - reprezintă nobila manifestare a dragostei de țară, a onoarei și demnității națiunii noastre.
Cel mai în vârstă veteran a trecut în neființă, la 101 ani, chiar în Vinerea Mare
Din păcate, ceremoniile din acest an au fost umbrite, la Brăila, de trecerea în neființă a celui mai vârstnic veteran, colonelul în retragere Ioan Romaniuc, care avea 101 ani împliniți. Acesta a trecut la Domnul pe 22 aprilie, în Vinerea Mare.
"În Vinerea Mare, marinarii militari ai Flotilei Fluviale au prezentat ultimul onor decanului de vârstă al veteranilor de război brăileni, care au renunțat la tot ce aveau pentru ca noi să avem, astăzi, ceea ce ei nici nu visau. În județul Brăila mai sunt doar zece veterani de război. Cel mai în vârstă dintre ei a împlinit venerabila vârstă de 100 de ani", ne-a precizat Nicoleta Coman.
Erou al celui de-Al Doilea Război Mondial, colonelul (rtg.) Ioan Romaniuc s-a născut pe malul Nistrului, în ziua de 14 aprilie 1921. "Am făcut războiul din prima și până în ultima zi", își amintea veteranul de război la una dintre vizitele militarilor Flotilei Fluviale. "Casa mea părintească, cu cei doi frați ai mei și cu părinții, a rămas în Basarabia atunci când am venit la școala militară, în România. Încă mai aveam ceva de terminat la Școala Sanitară de Subofițeri când a început războiul, în iunie 1941. Într-o noapte am plecat cu toții, iar eu am ajuns la arma pontonieri și am participat la refacerea primului pod peste Prut."
După cum ne-au informat reprezentanții Flotilei Fluviale, care l-au cunoscut pe distinsul erou, colonelul Romaniuc și-a făcut meseria cu pasiune și dedicație și a fost mândru de viața sa de militar. "Eram în permanență lângă comandant și pentru că ne situam în dreptul podului care făcea legătura cu frontul, zi și noapte era circulație. Se trecea pe pod cu răniți și morți, români și nemți, dar și ruși", povestea col. (rtg.) Ioan Romaniuc.
Cu o poveste de viață extraordinară, a unui tânăr care și-a lăsat cei doi frați în Basarabia - tineri care își făcuseră rostul lor și care munceau la căile ferate - veteranul brăilean a devenit un simbol pentru camarazii săi, model de onoare și demnitate militară, sursă de inspirație și respect pentru tânăra generație care a avut prilejul de a afla chiar de la el istoria războiului, într-una din vizitele pe care acesta le-a făcut elevilor brăileni.
După cum preciza și reprezentantul Flotilei, războiul a însemnat pentru colonelul (rtg.) Ioan Romaniuc mizerie, moarte și, mai ales, camarazi răniți. Pentru că se ocupau de partea feroviară a frontului de nord, frații veteranului de război au fost târâți în război și siliți să lupte de partea rușilor. Astfel că Ioan s-a trezit față-n față cu frații săi pe câmpul de luptă, aceștia aflându-se în tabăra inamică.
Ioan Romaniuc a salvat multe vieți în teribila conflagrație, pentru că urmase cursurile școlii sanitare. Își spunea mereu că datoria sa era să meargă pe front și să le asigure asistență medicală răniților. Regreta, însă, că nu-i putea salva pe toți. "Se auzeau împușcăturile, loviturile bombelor și țipetele răniților. Îmi părea rău după fiecare suflet pe care îl pierdeam", povestea col. Romaniuc.
Pasionat de munca sa și purtându-le de grijă camarazilor răniți, basarabeanul și-a modelat întreaga viață după principii și idealuri nobile.
Pentru faptele sale de arme, colonelul (rtg.) Ion Romaniuc a fost decorat și avansat la gradul de ofițer încă din activitate. A fost înaintat, succesiv, în grad, fiind răsplătit pentru sacrificiul de care a dat dovadă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
