Sfânta Muceniță Tatiana a trăit în timpul domniei împăratului roman Alexandru Sever (223-235 d.H.). La acea vreme, Tatiana a refuzat să se căsătorească, alegând să trăiască pentru Hristos. Datorită vieții sale fără prihană, la numai 15 ani, a fost așezată în rândul diaconițelor, de către Biserica din Roma. Pentru că strălucea între semenii ei, Tatiana a fost luată cu forța de păgâni și dusă în templul zeului Apolo, ca să aducă jertfe. În loc să-l cinstească pe Apolo, Tatiana s-a rugat fierbinte Domnului Iisus Hristos. În urma rugăciunilor ei, s-a pornit cutremur, iar o parte a templului și statuile zeului au fost distruse.
În altă zi, Tatiana a fost dusă la templul zeiței Artemis. Templul a luat foc când mucenița s-a apropiat de el, iar la rugăciunile ei s-au coborât fulgere mistuitoare din cer. Pentru toate acestea, Tatiana a fost biciuită, aruncată în foc și dată fiarelor sălbatice. Totodată, i-au fost scoși ochii și i s-au tăiat sânii, iar la urmă i s-a tăiat capul.
Capul Sfintei Mucenițe Tatiana se găsește la Catedrala mitropolitană din Craiova, în aceeași raclă cu moaștele Sfântului Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului și ale Sfinților Mucenici Serghie și Vah.
După cucerirea Constantinopolului de către turci (1453), în timpul domniei lui Neagoe Basarab, boierii Craiovești au adus capul Sfintei Tatiana la Mănăstirea Bistrița, județul Vâlcea, împreună cu moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul. După reorganizarea Mitropoliei Olteniei (1950-1955), capul sfintei a fost depus la Episcopia Râmnicului și apoi la Catedrala mitropolitană “Sf. Dimitrie” din Craiova, prin stăruințele mitropolitului Olteniei, Firmilian.
