Timp de o săptămână, am participat la un adevărat maraton cultural, sub genericul „Teatrul, între Poveste şi Criză”. Cea de a X-a ediţie a Festivalului „Zile şi nopţi de teatru la Brăila” s-a dovedit a fi nu numai un eveniment de nota 10 recunoscut la nivel naţional, ci şi singura manifestare cu adevărat culturală desfăşurată în acest an în oraşul de la Dunăre, reuşind să reunească sub cupola Teatrului „ Maria Filotti” toate muzele artelor. Rând pe rând, nimfele artelor s-au desprins pentru câteva zile din legende şi mituri şi şi-au întins aripile peste cele 13 spectacole de teatru incitante şi valoroase, dar şi peste paleta vastă a recitalurilor de poezie şi muzică pentru toate gusturile.
În seri cu spectacole memorabile, scăldate în flori şi aplauze la scenă deschisă, în nopţi umoristice sau romantice, pe ritmuri de chitară sau de pian, Brăila a redevenit oraşul cosmopolit de altădată şi a respirat prin cultură.
Au fost zile şi nopţi electrizante, în care artiştii au strecurat lumină în lampadarele sufletelor, iar spectatorii, înveşmântaţi în straie de sărbătoare, au redescoperit căldura cuvintelor şi bucuria adevăratelor valori.
Muzele artelor s-au desfrunzit peste decadenţa oraşului şi, pentru câteva zile şi nopţi, Brăila a respirat prin teatru şi a strălucit, prin cultură. Trebuie să recunosc, de fiecare dată, intru în teatru ca într-o duminică a sufletului. Acum însă, clădirea emblematică a Brăilei, reprezintă un adevărat templu al culturii. După doi ani şi jumătate de renovări, bijuteria din buricul târgului îţi taie răsuflarea şi impune respect. Scăldat în lumina oglinzilor interioare, capitonat cu frumuseţe şi ospitalitate, Teatrul trezeşte în noi bucuria de a trăi în Oraşul cu salcâmi, unde s-au născut Mihail Sebastian, Panait Istrati, Ana Aslan, sau spectacolul lui Radu Afrim, „Suntrack (în căutarea sunetului pierdut într-un oraş cu soare)”, care a deschis ediţia jubiliară a festivalului.
Aţi văzut ce frumos este Teatrul? Aţi văzut cât de frumoşi sunt artiştii şi câte poveşti fascinante se ridică în acest bastion cultural?
Cu siguranţă, îmi veţi spune că trăim vremuri de criză, că timpul a luat-o razna, că ziua nu mai are 24 de ore şi că nu mai reuşim să ajungem la teatru sau să mai credem în poveşti. Şi totuşi, Teatrul din Brăila înseamnă acasă. Acolo unde eşti întâmpinat încă de la intrare de către managerul Lucian Sabados cu prietenie şi cu braţele deschise şi unde o trupă de actori minunaţi aruncă o undă de căldură peste frigul care ne înconjoară. Spuneam că genericul acestei ediţii jubiliare a fost „Teatrul, între poveste şi criză”. Dincolo de poveste şi criză, în tulburătoarele seri de septembrie, Brăila a respirat prin TEATRU.
