Ce nu înţelegem este de ce nu dă Tuşa capul la fund, când e vorba de concursuri pentru ziarişti, măcar pentru câţiva ani, sperând că aceia pe care ar fi trebuit să-i ducă la Bruxelles se vor sătura s-o întrebe când se va întâmpla marele eveniment şi vor uita că le-a promis vreodată aşa ceva. Nu, ea îşi aprinde singură paie în cap, cu un nou concurs, pentru care, spune deputata de mâna a treia - pentru că a fost a treia în opţiunile electoratului, în colegiul în care a candidat - îşi poate permite să dea premiile anunţate. Păi, Diana tată, tu, ca mare politician, chiar dacă ai intrat pe uşa din dos în Parlament, împinsă din spate de-un Olteanu, ar trebui să ştii că ultimul lucru pe care-l poţi împărtăşi ziariştilor este acela că obişnuieşti să promiţi lucruri pe care ştii că nu le poţi da! Tuşa nu numai că nu are nicio jenă să recunoască faptul că a vândut ziariştilor blana ursului din pădure, dar îi şi priveşte în ochi fără nicio ruşine. Şi asta încă n-ar fi nimic, dar în prezenţa ziariştilor pe care i-a dus cu preşul mai are şi tupeul să-i acuze în conferinţe de presă pe cei din PSD şi PDL, care "nu şi-au ţinut promisiunile electorale". La aşa politică de cacao, aşa politicieni! (Ciocciolina dă Dâmboviţa)
Tuşa, ieşi din scena (politică) şi închide uşa!
Deşi nu prea e cazul, că n-am văzut-o de prea multe ori la microfon. Să ia cuvântul, că la asta ne refeream. Dar poate că şi asta este, până la urmă, o calitate, discreţia, că în anumite împrejurări şi cu anumite persoane importante, nu spun cine, nici nu-i de dorit să te vadă cineva la microfon. Că apoi se duce vorba din gură-n gură şi aşa ajungi pe paginile tabloidelor, unde te acuză scârbele de ziarişti că ai stricat casa omului, când, de fapt, tu ai găsit-o deja stricată când ai ajuns în zonă.
