La finalul lunii septembrie a bătut din nou gongul la ”Maria Filotti”. Să fie teatru! Să fie festival! Da, a fost din nou timpul festivalului, o prestigioasă manifestare teatrală, cu tradiție, care din 2021 a îmbrăcat haine noi, devenind Festivalul Internațional de Teatru și Arte Performative. Un concept nou, inedit, deosebit de interesant și de ofertant, deoarece nu aduce în fața publicului doar spectacole clasice de teatru, ci acoperă o paletă artistică mai largă.
La fel s-a întâmplat și acum, în 2024. Spectacolele s-au desfășurat în Sala Mare, în Sala Bujor Macrin sau în spații neconvenționale (Piața Traian, Sala Oglinzilor din teatru). Evenimentele conexe au completat armonios selecția de spectacole invitate în festival. Spectatorii s-au bucurat deopotrivă de conferințe, lansări de carte, discuții cu oameni de teatru.
Mă întorc acum la mine, spectatorul fidel și avid, care și-a dorit și anul acesta să participe, dacă nu la toate evenimentele, măcar la cât mai multe. Și afirm cu toată sinceritatea că am trăit nenumărate momente de bucurie artistică. Am descoperit în actrița Catrinel Dumitrescu un om atât de cald, de blând și de generos, ascultându-i povestea despre începuturile carierei aici, acasă, în teatrul din Brăila. Ține-i, Doamne, pe oamenii cu har! Conferințe pe teme teatrale au susținut Dragoș Buhagiar, președintele UNITER, dar și doamna Veronica Dobrin, fost manager, o adevărată istorie vie a acestui teatru. Tamara Constantinescu, actriță, jurnalist cultural și critic de teatru, a lansat la Brăila cartea „Bulgări de timp...teatral”, iar scriitoarea Larisa Turea a adus în fața publicului volumul „Cartea foametei” (precedată de spectacolul – document „1946”, asupra căruia voi reveni).
Am apreciat foarte mult faptul că Teatrul Maria Filotii a fost prezent în festival cu trei dintre cele opt premiere ale stagiunii trecute. Am revăzut cu aceeași emoție „În plină glorie” (regia: Slava Sambriș), „Lacrimile amare ale Petrei vonKant” (regia: Eugen Gyemant), „Menajeria de sticlă” (regia: Andrei Huțuleac). Ca și în stagiune, reprezentațiile s-au ținut cu casa închisă. Un mare „Bravo!” pentru minunata trupă brăileană, pe această cale!
Am văzut în această ediție actori tineri, dar și nume deja consacrate, spectacole diverse, de facturi diferite, dar de ținut minte. Mi-a plăcut mult spectacolul de la Teatrelli, „Zeițe de categoria B” (regia: Andrei Măjeri). Silvia Luca, Elena Ivanca și Ioana Dragoș Gajdo au servit publicului o bomboană dulce amăruie, aducând în scenă momente din viețile și carierele lor, în teatre de provincie. Așa cum ne arată și măștile, în teatru întotdeauna un ochi plânge, altul râde. Inima sus!
O surpriză extrem de plăcută a fost pentru mine spectacolul „Despre șoareci și oameni”, de John Steinbeck (regia: Mădălin Hâncu, Teatrul Municipal Bacovia Bacău). Protagoniștii ne-au adus în față prietenii, visuri și dezamăgiri, în contextul Marii Crize din America secolului trecut. Am învățat că problemele legate de discriminare, echitate și umanitate aparțin tuturor timpurilor în aceeași măsură. Teatrul Matei Vișniec din Suceava nu a dezamăgit nici de această dată cu spectacolul „Pisici 2”, conceput de Bobi Dumitraș și Bobo Burlăcianu în maniera veselă și antrenantă cu care cei doi și-au obișnuit deja publicul. Admir arta actorilor care au emis sunete muzicale din instrumente neconvenționale, am fost captivată.
Mi-a rămas puternic întipărit în minte „1946”, pus în scenă de regizorul Slava Sambriș, cu Teatrul Republican ”Luceafărul” din Chișinău. Spectacolul are la bază ”Cartea foametei” de Larisa Turea, pe care am menționat-o deja anterior. Povești cutremurătoare ale supraviețuitorilor foametei din Basarabia, imediat după Al Doilea Război Mondial, au fost spuse cu mijloace scenice aparent simple, dar esențiale pentru a ilustra drama cumplită prin care au trecut oamenii acelor timpuri. Îl consider un spectacol document, care trebuie văzut deopotrivă pentru valoarea artistică și importanța istorică.
Am regăsit în toată perioada festivalului atmosfera efervescentă din sălile de spectacol, energia bună a publicului, m-au încântat discuțiile de după spectacole, părerile ”la cald” care au dat pulsul momentului. Voluntarii TMF au fost prezenți și în această ediție, tineri, energici, plini de entuziasm, gata oricând să fie de ajutor. Se citește pe chipul lor dorința de a fura cât mai mult din tainele acestui meșteșug nobil care este arta actorului.
Mi-aș dori ca festivalul să păstreze linia pe care a pornit încă din 2021, mi-aș dori să văd mai multe trupe din afara țării, mi-aș dori promovare la nivel național pentru această manifestare teatrală deosebit de interesantă. Publicul de teatru din Brăila este generos, educat, dar și extrem de exigent. Oamenii din sală dau viață teatrului laolaltă cu actorii, ei își țin o secundă respirația atunci când se sting luminile în sală și se aude gongul, pentru a putea păși cum se cuvine în tărâmul magic de dincolo de cortină.
Până la ediția viitoare, felicit echipa organizatoare, oamenii văzuți, dar mai ales nevăzuți ai teatrului, care pun suflet și pasiune în tot ceea ce întreprind. Le doresc tuturor inspirație și spor, să ne surprindă și să ne încânte, așa cum de altfel ne-au obișnuit. Din locul meu de spectator fidel, îndemn brăilenii să vină la teatru. Pe 4 octombrie s-a ridicat cortina pentru Stagiunea 2024-2025.
Să fie teatru!
