De miercuri, 7 octombrie 2020, ziarul “Obiectiv – Vocea Brăilei” a iniţiat o nouă rubrică, “Vorbe din Duh”, menită să ne facă pentru o clipă să ne oprim! Să ne oprim, să ne liniştim şi să reflectăm la ce este Viaţa, ce este Adevărul, care este Calea. Am început astfel o Călătorie spre altceva, spre ceva frumos într-o lume pe care noi am urâţit-o! Vom fi însoţiţi de prof. Daniel Voinea, un dascăl, un mentor, un om minunat pentru cei care îl cunosc. Daniel Voinea a absolvit Teologia la Sibiu, dar şi Facultatea de Filozofie la Iaşi şi predă ştiinţe socio-umane la Liceul de Artă Hariclea Darclee.
Încearcă să crezi, chiar şi pentru o secundă, că absolut nimic nu îţi poate face rău. Că eşti în deplină siguranţă, într-o lume care te iubeşte fără condiţii. O lume care nu ştie nimic altceva decât să te iubească. Aici stai tu, învăluit şi îmbrăţişat, din toate părţile, de căldura iubirii, care este pretutindeni. Simte această stare.
Chiar şi pentru o secundă, ai putut simţi adevărata realitate.
Este ceea ce ni se oferă prin Hristos de la Tatăl Lui.
Toate aversiunile pe care le-ai simţit şi le simţi, le gândeşti şi le vezi, nu sunt reale şi nu sunt venite din afara ta, deşi aşa îţi par. Sunt consecinţe ale minţii eronate, care vede atacuri peste tot, crede că trebuie să se apere şi atacă la rândul ei, prin ură, reproş, critică, umilire, revoltă, rănire sau ucidere.
Acelaşi scenariu este exersat continuu din miliarde de minţi puternice, de-a lungul sutelor de ani. Aceasta este, pe scurt, istoria omenirii, care pare că a creat o nouă lume, lipsită de valoarea şi frumuseţea dintâi. O lume „de vis”, dar un vis de ură şi atac.
La mijlocul visului, un nou model de a gândi a fost trimis, cu libertate, în mijlocul oamenilor, pentru a servi păcii pierdute şi ieşirii din visul de ură. Şi deşi l-au dorit şi l-au cerut, oamenii nu l-au înţeles, fie copiindu-L eronat, fie negând Modelul, care este însă chiar propria lor identitate.
Fără Modelul trimis, omenirea şi-a continuat atacul, inversând chiar totul: a ajuns să se atace global pe sine, tot crezând că atacul este din afara ei.
Ieşirea din atac nu poate fi tot un atac (un vaccin este soluţia reală?), ci constă în corectarea minţii şi a vederii, cu ochii aţintiţi la Modelul dat. Să nu căutăm salvarea crezând că mintea poate rămâne în vechile erori, generate de ură, judecată şi învinovăţire. Nici să nu credem că prin apărare respingem atacul şi câştigăm pacea. Apărarea este tot o formă de atac.
Salvarea? Ne este deja dată, nu a fost însă şi luată, prin negarea ei cu formele diversificate ale minţii noastre (ură, învinovăţire, reproş, critică) în locul modelului Unic. Este singurul model de minte care aduce adevărata pace, singura reală.
Pe aceasta s-o cunoaştem. Şi vom putea primi pacea, fiindcă deja ne-a fost dată.
Exersare: Urmăreşte-ţi mintea toată ziua de astăzi şi, măcar o dată la o oră, surprinde-o la cine se gândeşte critic. Pe cine ataci cu gândul sau, mai mult, chiar cu vorba, ori cu fapta? Şi apoi spune-ţi un adevăr: “De fiecare dată când mintea mea atacă, mă atac pe mine însumi”. În locul nemulţumirii şi criticii, spune-i în gând, celui pe care îl critici: „Eşti blând, bun şi nevinovat”. Iar când ai câteva minute libere, treci în gând pe la toate persoanele de care îţi aminteşti şi pe care le vezi drept nesuferite şi nedemne. Nu sunt puţine! Fă acelaşi lucru cu persoanele cele mai dragi, fiindcă şi ele au fost atacate de mintea ta, când şi când, în formele ei diverse de atac. Nu încerca să le mai vezi altfel decât bune, blânde şi nevinovate. Poţi şopti acest lucru despre ele.
Dacă vrem să ne apropiem de fericirea reală, singura cale este să-i vedem pe cei din jur nevinovaţi. Judecata noastră nu îi va condamna, după cum nici iertarea noastră nu îi va schimba, rolul iertării este să ne corecteze mintea şi vederea corupte, pentru a ne apropia de realitatea nevinovăţiei lor. Prin iertare te eliberezi, de fapt, pe tine, pentru a-ţi vedea Calea.
Astăzi, prin mintea ta păzită îndeaproape, ai făcut un pas spre pacea ta şi a lumii, spre modelul dat de Hristos, cu El însuşi. Cum altfel este mântuirea decât urmându-L pe cel ce ne-a indicat Calea Lui?
Continuă acest pas pe Calea Lui, Cel care ne-a arătat chipul nevinovăţiei.
