Dar în România o asemenea raportare pare să fie nu doar o simplă extravaganţă caraghioasă, ci o crimă abominabilă. În România, profesorul Tismăneanu este făcut "şobolan", "evreu", "jigodie stalinistă", "agent CIA", "mincinos cronic", "che guevarist", "pui de comunist" etc. Sau este ironizat - de către cine, Dumnezeule! -, luat în dărbacă, minimalizat în băşcălie sau, în intervenţiile mai "luminoase", tratat ca "băiat simpatic". Gândirea sa, pliată pe o societate deschisă, în forma reversului agresiunii statului împotriva spaţiului public, este amendată drastic sub motivul provenienţei sale dintr-o familie cândva comunistă. Pledoaria sa pentru diversitate, toleranţă, diferenţă - dimensiuni ale timpurilor moderne până la urmă, ce nu ţin de cine ştie ce "mistică" obscurantistă - este taxată ca nelegitimă, fabricându-i-se, cu metode securiste, o falsă biografie care-l exclude total de la vocaţia gândirii politico-sociale. Profesorul Tismăneanu, în opinia unora, nu are nici măcar dreptul de a condamna comunismul ori fascismul. Şi ca totul să capete o notă sinistră de colivă naţionalistă cu "prestanţă" de asasinat, profesorul Tismăneanu, în urma reacţiilor sale privitoare la stupefianta "canonizare" a trubadurului Păunescu, primeşte ameninţări cu moartea, semnate "Comandamentul Dumnezeu şi Patrie". Instantaneu ies la iveală metode bine puse la punct, de intimidare, descurajare, de inducere a fricii, de propagare a terorii.
Îmi vine greu să pronunţ cuvântul "solidaritate", acest termen care, în decurs de 60 de ani, a fost golit total de conţinut, şters de pe harta limbii române sensibile. Dar am s-o fac, formalizându-mă şi eu, asemeni multor oameni pe care-i preţuiesc: sunt solidar cu Vladimir Tismăneanu!
Prea repede, în ţara asta, se ameninţă cu moartea, prea iute se ridică puşcăriile politice, prea cu voluptate se scuipă pe oameni, prea mare-i dispreţul pentru valorile umane şi prea elaborată detracarea cu care, bestial, se strivesc suflete şi conştiinţe sub oblăduirea unui mincinos şi ireal amestec de Dumnezeu şi Patrie.
Vladimir Tismăneanu vs. ura şi dezumanizarea
Cărţile sale apar în cele mai prestigioase edituri, este ascultat cu atenţie atât la Washington, cât şi la Chişinău, comunităţile ştiinţifice din Viena, Bruxelles sau Varşovia, de pildă, îl invită cu un interes nedisimulat. Îi datorăm profesorului Tismăneanu scrierea unor cărţi excepţionale - "Despre 1989 - Naufragiul Utopiei", "Reinventarea politicului - Europa Răsăriteană de la Stalin la Havel", ca să dau doar trei exemple - sau coordonarea unei lucrări edificatoare ("Revoluţiile din 1989. Între trecut şi viitor"), care cuprinde eseuri ale unor renumiţi intelectuali disidenţi (Vaclav Havel, Jacek Kuronv, Adam Michnik), ale unor nume prestigioase din aria gândirii filosofice (Timothy Garton Ash, Leszek Kolakowski). În mod natural, adică mai mult decât firesc şi normal, atunci când ne raportăm la persoana lui Vladimir Tismăneanu, o anume logică, deloc subtilă sau cu rafinamente ermetice, ne îndeamnă să articulăm în forma şi fondul prezentate mai sus: profesorul Tismăneanu.
