Întâiul bărbat al ţării, cârmaciul suprem, mult-iubitul şi stimatul conducător, el, omul, preşedintele nostru... Nu mai contează că la Ziua Marinei a fost şi un pic huiduit. Ori că marinarii, pe care i-a dat exemplu de oameni care au acceptat să se sacrifice în numele austerităţii, prin reducerea salariilor cu 25%, au fost de fapt obligaţi la acest sacrificiu, ori că toată lumea trebuie să plătească acum pentru greşelile guvernanţilor, care acum un an şi jumătate, doi ne dădeau asigurări că România n-are cum să fie afectată de criza care începuse în SUA şi Europa. Ce mai contează că toate categoriile sociale se sacrifică, vrând-nevrând, fără să primească aprecieri, doar pentru că au avut neşansa de a practica o meserie alta decât cea a actualului preşedinte! Sincer, nici nu cred că îi pasă cuiva dacă Traian Băsescu îi remarcă "sacrificiul" impus prin lege. Cu atât mai puţin marinarilor din Forţele Navale, care nici măcar nu au dreptul să protesteze în vreun fel. Dacă i-ar fi întrebat cineva, răspunsul ar fi fost cel mai probabil o înjurătură cu adevărat bărbătească.
