• este de părere profesorul Liviu Arici
Profesorul Liviu Arici este bucovinean şi a venit la Brăila acum 20 de ani, pentru că a întâlnit o fată. A fost scurt timp profesor la fostul Liceu Forestier, apoi a ajuns la Colegiul "Bălcescu". Preocupat mereu de performanţă, de competiţii, a încercat să ajute elevii să-şi atingă potenţialul maxim. Crede că un profesor poate să influenţeze alegerile de carieră ale unui copil, dar în cazul său nu a fost aşa. A ales să afle mai multe despre fizică tocmai pentru că nu înţelegea mare lucru la şcoală. Nu are amintiri prea frumoase din 1984, anul când a venit prima oară la Brăila: un oraş rece, cu puţină verdeaţă, cozi interminabile pentru lapte, că avea copiii mici, muncile agricole care-l ţineau zi-lumină în câmp. Acum crede că Brăila s-a deschis, a devenit un oraş frumos şi îi place. Pentru că este unul dintre profesorii preocupaţi de performanţă şi de competiţie din Colegiul "Bălcescu" i-am solicitat un interviu şi a avut amabilitatea să ne răspundă.
- Cum e să fiţi profesor de fizică la Bălcescu?
- Cândva a fost frumos şi uşor. Acum e mai greu.
- De ce?
- Societatea, oamenii s-au schimbat. Paradigmele generale nu mai sunt ca acum 20 de ani, când am venit la Bălcescu. La mulţi copii a dispărut dorinţa de a învăţa pentru că ei văd în jur că nu e nevoie să înveţi prea mult să te realizezi în viaţă. A dispărut şi acel examen care-i impulsiona să înveţe. Plus, în viaţa cotidiană sunt foarte multe tentaţii dinspre tehnologie şi toate astea îi distrag. Nici manualele, nici programele nu ne ajută prea mult.
- Şi cum reuşiţi, totuşi, să-i convingeţi pe unii să facă performanţă?
- Încă mai există un număr mic de copii care, în afară de faptul că au fost înzestraţi de la natură cu o minte logică, ordonată, judecă rapid, uneori mai rapid ca mine, au şi curiozitatea de a şti cât mai multe despre lumea aceasta. Îi sprijină şi familia pentru a fi în competiţie mereu, ca să-şi dovedească că sunt buni, şi mai buni. Cum descoperim asemnenea copii începem să lucrăm cu ei pentru că dacă îi lăsăm să se niveleze cu ceilalţi, se pierd şi este păcat de ei. Trebuie să-i ajutăm să-şi atingă nivelul la care ei pot.
- Şi dacă nu vor?
- Păi dacă vor performanţă, vor să muncească. Ceilalţi care nu vor, se înscriu într-o linie mediană, termină liceul, dar fără a ajunge la performanţă.
"Fizica, aşa cum se face ea acum, apelează foarte mult la tehnica de calcul"
- Simţiţi că informatica a luat locul fizicii în ultimii 20 de ani?
- Ca număr de ore nu se poate spune aşa ceva. Acum 20 de ani erau patru ore de fizică, acum sunt trei, iar faptul că se învaţă şi informatică este un ajutor pentru fizică. Această disciplină, fizica, aşa cum se face ea acum, apelează foarte mult la tehnica de calcul, nu numai la simulări ale fenomenelor, dar şi la reprezentări grafice ale datelor experimentale, la preluarea unor date experimentale direct pe calculator. Noi avem diverse plăci de achiziţie, de aceea scade timpul în care facem un experiment. E un ajutor că se face şi informatică.
- Cum îi faceţi pe copii să iubească fizica?
- Uneori reuşesc, alteori nu. Când vin în clasa a IX-a foarte puţini elevi ştiu ce urmăreşte fizica. Şi încetişor încep să le explic ce face fizica şi să o leg foarte mult de practică, de viaţa de zi cu zi, de concepţiile despre natură, despre univers. Legătura cu practica este absolut necesară pentru că acolo se vede cât de importantă este o disciplină. Pentru asta ar trebui să facem toate orele în laborator, să avem mai multe laboratoare, să folosim toate proiecţiile care se pot face.
- De ce v-aţi făcut profesor şi de ce de fizică?
- Tatăl meu a fost învăţător şi când eram la şcoală mă punea să fiu învăţătorul celor de clasa a IV-a şi mi-a plăcut. Iar profesor de fizică am ajuns din cauza profesorilor de la liceu. Mie îmi plăcea să şurubăresc, să fac scheme electronice, dar profesorul meu de fizică era un om în vârstă, trecut prin lagăre, care s-a specializat în fizică după război. El îşi făcea datoria, dar eu nu înţelegeam mare lucru. Asta m-a făcut să încerc să înţeleg lucrurile singur şi de aici plăcerea pentru acest obiect.
"Dacă procesul de schimbare durează mult vine altcineva la putere şi schimbă schimbarea"
- Una dintre marile probleme ale sistemului este că şcoala nu lasă copiiilor timp să-şi descopere pasiunile. Ei nu ştiu ce vor, ce le place, atunci când termină şcoala. Ce s-ar putea face?
- Elevii nu sunt aglomeraţi din cauza temelor de la şcoală. Nu li se mai dau 50 de probleme de pe o zi pe alta. Sarcinile de la şcoală sunt puţine. Ei sunt aglomeraţi cu alte activităţi colaterale. Materia a fost descongestionată mult. Mai mult nu se poate. Se mai poate schimba modul de predare, de examinare, ar trebui manuale noi, chiar şi ordonarea materiei ar trebui regândită. Elevii care se remarcă e adevărat că sunt ceruţi la mai multe obiecte, iar competiţia nu este chiar loială. Radu Andrei a putut anul acesta să participe la mai multe olimpiade, dar la liceu nu se va mai putea, va trebui să aleagă. Ei sunt în dezavantaj pentru că nu reuşesc să se pregătească la nivelul maxim la toate obiectele, dar dacă se hotărăsc pentru un anumit obiect, apar discuţii între profesori, unii chiar se supără. Era bine dacă olimpiadele se făceau ca elevii să participe la mai multe. Toţi vor să obţină cât mai multe premii, să arate că sunt buni la mai multe obiecte. Canalizarea ar trebui făcută la clasa a XI-a, a XII-a. Noi îi ajutăm. A fost o muncă susţinută cu elevii care au luat rezultate. În fiecare săptămână s-a lucrat cu ei, în vacanţe, cel puţin trei ore pe zi, şi eu zic că rezultatele s-au văzut. La nivel naţional, la fizică, suntem în prima treime.
- Ce vă place mai mult la elevii de acum?
- Îmi place că sunt tineri, volubili, frumoşi, dar nu-mi place că nu vor să înveţe.
- Dacă aţi fi ministrul Învăţământului, de unde aţi începe schimbarea?
- Aceeaşi întrebare i s-a pus şi lui Grigore Moisil şi atunci el a spus că ar schimba întâi ministerul Învăţământului. Cred că răspunsul lui este valabil şi acum. Ar trebui să se facă o nouă curriculă, manuale noi, iar cei care ar trebui să facă aceste lucruri sunt la minister, la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, dar ei nu vor să-şi asume aceste responsabilităţi. Dau vina unii pe alţii. Eu aş începe cu schimbarea totală a curriculei, a programelor, a manualelor şi aş face-o cu profesorii de la catedră, nu cu cei din minister, pentru că ei sunt departe şi nu ştiu ce se întâmplă la bază. Ar trebui corelate programele la ştiinţe. Această corelaţie între discipline nu s-a mai făcut de mult. Iar restul de activităţi trebuie făcute după ce totul merge bine. Schimbările trebuie făcute pe cicluri. Acum se face ceva la primar, dar merge greu şi până vor ajunge la clasa a XII-a eu ies la pensie. Şi apoi, dacă procesul de schimbare durează mult vine altcineva la putere, care are altă viziune şi schimbă schimbarea. Poate că e bine să iei şi taurul de coarne şi să faci o schimbare mai mare. Când s-a făcut ultima modificare a programei s-a făcut pentru tot liceul, dar nu s-au corelat disciplinele. Când se face o programă nouă trebuie o viziune pentru toţi anii.
"Toţi vor medii mari ca să ajungă la un liceu de elită, dar ei nu învaţă"
- Vă mai amintiţi prima zi de şcoală ca profesor?
-Eram la Suceava. Eram speriat, emoţionat, mi se uscase gura. Dar le-am vorbit elevilor, erau la un liceu industrial, erau copii buni, învăţau. Acum 20 de ani eram profesor la Liceul Forestier şi clasele aveau un anumit nivel, iar Bălcescu era atunci mult mai sus. Acum, la Bălcescu e cam cum era la Forestier. Notele acelea cu care vin ei la liceu nu reflectă nivelul lor real de cunoştinţe.
- De ce s-a ajuns aici?
- Pentru că intrarea în liceu se face pe baza notelor din gimnaziu. Toţi vor medii mari ca să ajungă la un liceu de elită, dar ei nu învaţă şi presează părinţii, conducerea şcolii, că altfel nu prind un liceu bun. La acele testări naţionale date la nivel de şcoală, unii directori pun acolo ca supraveghetori profesori mai îngăduitori, îi mai lasă să vorbească pe elevi şi se iau note bune. Cu aceste note şi cu mediile din gimnaziu obţin medie mare, dar adevărul este că unii ajung la liceu şi nu ştiu să rezolve o ecuaţie de gradul I, nu ştiu să împartă două numere, scot imediat calculatorul. Şi la bacalaureat nu au voie cu calculatorul. La liceu se pregătesc la obiectele la care dau examen la bacalaureat, iar dacă nu dau examen la fizică, în clasa a XII-a nu mai învaţă nimic şi le dăm note pentru activităţi colaterale. Nu mai putem fi riguroşi.
