Şi bugetul Sănătăţii, după instituirea taxei pe viciu cu ani în urmă, începe să primească mai mulţi bani. Impunerea asigurării de sănătate la pensiile mai mari de 740 de lei, instituirea plăţii pe unele servicii medicale, dar şi perspectiva apropiată a introducerii coplatei, vor aduna suficiente fonduri pentru ca pacienţii internaţi să nu mai vină cu materiale sanitare cumpărate în drum spre spital.
La rândul ei, administraţia locală îşi poate rotunji veniturile inclusiv din amenzi şi din urmărirea celor sancţionaţi până la achitarea sumelor datorate. Poate că sună nepopular, dar atunci de ce ne uităm cu ceva mai mult respect la ţările occidentale, unde abaterile nu sunt trecute cu vederea, iar consecinţele se văd inclusiv pe asfaltul străzii? În definitiv, şi americanii se plâng de lipsa locurilor de parcare (cine nu ar vrea să-şi lase maşina la cel mult 10 metri de intrarea în clădire?), dar asta nu-l împiedică pe poliţist să taie amenda. De aici, din România, numim asta "civilizaţie", dar câţi arătăm că ni se potriveşte şi nouă?
La noi, abia acum începe vânătoarea de averi adunate prin metode ocolitoare de legi - şi sunt dintr-astea, slavă Domnului! Este o metodă asemănătoare celei aplicate de Fiscul american, care îi verifică pe supuşii administraţiei de la Washington cam o dată la cinci ani. Anunţul a fost făcut deunăzi de premier, care a şi arătat primele "victime": cei cu avere afişată mare - respectiv deţinătorii de vile, terenuri, maşini de lux -, ale căror proprietăţi vor fi comparate cu veniturile. Dacă acestea din urmă nu acoperă valoarea bunurilor, proprietarul va avea de plătit 16% din diferenţă. Aşa a procedat şi Fiscul bulgar, care n-a ezitat să trimită elicoptere în recunoaştere, pentru a descoperi palatele ascunse prin pădurile moşiilor întinse.
Se pune, în mod normal prin partea locului, întrebarea: cine se teme, în România, de inspectorii de la Finanţe? Este uşor - şi chiar e la modă - să se invoce interese şi răzbunări politice, mai ales că metodologia o stabileşte, prin ordin, şeful Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Depinde de ce parte a baricadei se află (ne)fericitul deţinător al averii.
La cealaltă extremă sunt cei care aspiră măcar la ajutorul social. Legea privind venitul minim garantat (2001) se află în plin proces de ajustare a normelor metodologice, care vor stabili până la ce nivel al "averilor" se vor face plăţi. Aparatura electronică, obiectele de artă, maşina de tricotat sau diverse utilaje, cazanul de fabricat rachiu, drujba ori animalele din curte reprezintă dovezi de bunăstare şi doar în lipsa lor omul poate fi declarat sărac şi apt de ajutor social. Până acum, principiul unic aplicat era "şi cu sufletu-n Rai, şi cu slănina în pod".
Din toate acestea, statul avid de mai mulţi bani ca oricând va aduna (sau poate aduna) măcar sumele care îi sunt necesare bunei funcţionări a instituţiilor şi serviciilor sale. Singura întrebare ce va rămâne mereu actuală este cât de judicios şi corect vor fi cheltuite aceste grămezi de bani publici? Transparenţa decizională încă este tulbure în multe departamente şi cotloane ale aparatului birocratic, iar menţinerea ei aşa riscă să adâncească şi mai mult neîncrederea în autorităţi.
