De fapt, aceasta este marea problemă a marilor examene: că nu toţi candidaţii trec prin acelaşi etalon de corectură. Sunt şi profesori care susţin asta, nu doar elevi şi părinţi. Sigur, este imposibil ca un sfert de milion de candidaţi să treacă prin aceeaşi comisie, dar eventualele diferenţe de notare s-ar putea vedea comparând rezultatele din două centre de examen asemănătoare ca şi nivel de instruire. Deosebirile trebuie puse însă în primul rând pe seama modului de evaluare a elevilor, şi mai puţin pe cauza factorului uman. Ideal ar fi ca testele să fie construite pe modelul grilei, lucru imposibil la toate disciplinele de concurs din cadrul Bacalaureatului.
În ceea ce-i priveşte, tinerii au trecut de o lecţie nevăzută între cele şase discipline de examen - aceea că nu toţi sunt egali în faţa comisiei de examinare şi că, dincolo de bagajul de cunoştinţe, contează o mulţime de alţi factori - de la buna funcţionare a unui calculator la Ministerul Educaţiei şi până la răbdarea examinatorilor. La fel ca în viaţa reală, unde legea nu se aplică întotdeauna la fel pentru toţi.
