* militar de carieră, acum pensionar, Nicolae Florian Tinca a transformat un loc viran, de lângă bloc, într-o oază de liniște unde a expus mii de obiecte pe care alții, în mod normal, le-ar fi aruncat la ghena de gunoi * spre exemplu, dintr-un mop vechi, trei lemne și un prăjitor de pâine Zass, aruncat la gunoi, a creat un personaj cu mască și ochelari de soare * cartelele de alimente din "epoca de tristă amintire", și-au găsit, de asemenea, locul în colecția sa cu totul ieșită din comun * brăileanul a transformat scara blocului într-o inedită expoziție de picturi abstracte și tablouri din ațe, cârpe și nasturi * "Pasiunea de a crea, de a face lucruri interesante din «nimic» - folosind materiale reciclabile, pe care alții le aruncă - și de a pune în valoare lucruri vechi, aparent nefolositoare, am avut-o dintotdeuna. Fac aceasta de când mă știu!", ne-a spus fostul ofițer de la Antiaeriană
Ieri, militar de carieră, astăzi colecționar de vechituri pe care le reasamblează și le pune în valoare, ca un adevărat "magician al reciclării", dând naștere unor obiecte unice, care mai de care mai ciudate. Absolvent de liceu și de școală militară, fost ofițer de stat major la AA (artilerie antiaeriană) și mare iubitor de natură și de frumos, Nicolae Florian Tinca este omul care ne dovedește încă o dată, dacă mai era nevoie, că Brăila are, slavă Domnului, oameni talentați care fac lucruri uimitoare fără să fi fost școliți. Doar pentru că așa simt. Și care nu se laudă nicidecum cu talentul pe care l-au primit de la Dumnezeu. Mergeți la intersecția Străzii Mihai Bravu cu Școlilor și vă veți convinge!
Pasiunea pentru frumos și dorința de a crea adevărate opere de artă abstractă din... nimic l-au făcut pe fostul maior Tinca, de la Antiaeriană, să înființeze un adevărat muzeu în aer liber pe Strada Mihai Bravu nr. 161, taman între blocuri, o mică oază de liniște clădită din pietre, lemne și flori, unde-și petrece cea mai mare parte a timpului liber. Ieșit de curând la pensie, Nicolae Tinca a transformat un loc viran, năpădit de buruieni, într-un mic paradis verde unde-și invită prietenii și unde dă viață deșeurilor reciclabile, ca un "demiurg al imaginației". Pentru brăileanul de 59 de ani, fiecare obiect are o semnificație aparte și un rost bine stabilit, deși la prima vedere pare o ciudățenie. O creangă de copac, un mop vechi, un filtru de cafea recuperat de la tomberon, o veioză improvizată sau o bancnotă de 100 de lei de pe vremea "împușcatului" - toate acestea și-au găsit loc în "muzeul imaginației" apărut ca prin minune la intersecția Mihai Bravu cu Școlilor.
"Pasiunea de a crea am avut-o dintotdeauna"
În inima târgului, se află tărâmul de vis al unui brăilean talentat, născut și crescut la Brăila, un maestru al improvizației care dă viață obiectelor pe care, în mod normal, le-am considera deșeuri bune de aruncat la ghena de gunoi. Născut în urmă cu 59 de ani, într-un bloc "comunist" cu patru etaje de pe Strada Mihai Bravu, Nicolae Florian Tinca a absolvit Școala Generală nr. 8, de pe Strada Școlilor (fostă Sf. Constantin) și a urmat apoi Liceul Militar de la Câmpulung Moldovenesc, pe care l-a terminat în anul 1982. Îndrăgostit de tehnică și de militărie, Tinca a absolvit apoi Școala Militară de ofițeri de la Brașov (arma Artilerie Antiaeriană și Rachete) în anul 1985. În același an, a fost încadrat la fosta UM 01689 Brăila, situată în zona în care se află azi Capela Sfinții Mucenici "Brâncoveni", în funcția de comandant de pluton. Aici a îndeplinit mai multe funcții de comandă, inclusiv pe aceea de comandant de baterie AA și de ofițer de stat major, cu gradul de maior.
"Unitatea militară la care am activat se afla în cartierul Viziru. A fost desființată în preajma aderării României la NATO, astfel că am fost nevoit să mă pensionez, în anul 2004. În același an, însă, m-am angajat magaziner la o fabrică de confecții situată în zona Portului Brăilei, care s-a desființat și aceasta, în anul 2020. Pasiunea de a crea, de a face lucruri interesante din "nimic" - folosind materiale reciclabile, pe care alții le aruncă - și de a pune în valoare lucruri vechi, aparent nefolositoare, am avut-o dintotdeuna. Fac aceasta de când mă știu!", ne-a spus fostul ofițer de AA pe care l-am găsit meșterind în "paradisul" de pe Mihai Bravu.
Gazdă bună, maiorul Tinca mă invită, binevoitor, să-i văd minunățiile. Mai întâi, vizitez părculețul cu pietre, crengi, mușcate și petunii. Mă așez apoi într-un fotoliu vechi, cu grijă, ca să nu tulbur liniștea sanctuarului, și nu-mi mai dezlipesc ochii de la obiectele care mai de care mai ingenios lucrate. E o lume a imaginației și creativității, pusă în scenă de Nicolae Tinca.
"Pe membrii familiei nu-i mai miră nimic. Nu arunc nimic, pentru că dacă am obiectul, mă uit la el și îl văd într-un anume loc unde s-ar potrivi. De la un ambalaj vechi, spre exemplu, ajung să fac un copăcel. Dintr-un mop vechi, trei lemne și un prăjitor de pâine Zass, aruncat la gunoi, am creat un personaj cu mască și ochelari de soare. Un târnăcop vechi, o sanie cu petunii, o rădăcină de copac - toate și-au găsit un loc în grădina pe care am amenajat-o. Vorba unei prietene: "Nicule, ce-i în capul tău?!", ne-a spus, zâmbind brăileanul.
A transformat holul blocului în expoziție de artă abstractă
Maiorul Tinca îmi arată, apoi, cu însuflețire, colecția de reviste "Femeia", "Flacăra" și "Scânteia", ba chiar și "Uniunea Sovietică", găsite în podul casei părintești, bancnote și monezi comuniste. La loc de cinste stă leul de nichel, din 1966. Cartelele de alimente din "epoca de tristă amintire", când ne pierdeam câte jumătate de zi stând la cozi, și-au găsit, de asemenea, locul în colecția sa cu totul ieșită din comun.
Petuniile, mușcatele și florile vinga îți fac cu ochiul din paradisul de pe Mihai Bravu și brăileanul știe bine de câte ori și la câte zile trebuie udate, ca să se simtă bine. Mușchii de pământ, spre exemplu, pe care i-a luat de la baza blocului și pe care i-a așezat în "muzeul acoperit", trebuie udați în fiecare zi, pentru că le place umezeala.
"Nu îmi fac niciodată un plan dinainte stabilit și nu am vândut niciuna dintre obiectele pe care le-am creat. Pur și simplu dau frâu liber imaginației. Aparate vechi, TV și radio, pietre și burlane - tuturora le-am găsit o întrebuințare. Ce mă motivează? Frumosul, armonia, mulțumirea sufletească. Vreau să fac mereu altceva, lucruri noi, aparte", ne-a spus brăileanul pasionat de artă și frumos.
Atunci când pleacă "în recunoaștere", Nicolae Florian Tinca ia cu el cam tot ceea ce găsește pe stradă, în parc sau în jurul blocului în care locuiește; le curăță apoi și le găsește un loc în expoziția permanentă amenajată chiar el. Nu este de mirare c-o să vezi aici ghivece, expresoare de cafea, ghete vechi, ba chiar și o mașină veche de tocat, căreia i s-a găsit o nouă întrebuințare. Nu mică mi-a fost mirarea să văd un elefant de pluș pe care cineva îl aruncase la gunoi, transformat în "iubitor de natură"! Scoici, discuri de vinil, cărți vechi și dopuri, veioze construite din deșeuri și compoziții bizare. Toate la un loc, în muzeul fostului ofițer de stat major! Privindu-le, aproape că-ți vine să-ți faci cruce cât de ciudate și "înspăimântătoare" sunt, pentru ca, apoi, să te minunezi, ca și cum ai fi văzut una dintre "minunile lumii" la noi, pe Strada Mihai Bravu. E doar locul de relaxare, "sala de lectură" și refugiul brăileanului îndrăgostit de frumos.
Exact când credeam că le-am văzut pe toate, Nicolae Tinca mă invită, alături de micul sanctuar, în holul blocului în care locuiește. Surpriza a fost totală: tot spațiul până la etaj este transformat în expoziție! Pereții sunt încărcați cu picturi abstracte, tablouri din material textil, ață și nasturi pe care nu te mai saturi să le privești.
