Boboc - un pas înainte, PNL - un pas înapoi

A participat singur pentru preşedinţia organizaţiei municipale PNL şi, incredibil, a câştigat. Apoi, tot singur, s-a înscris în infernala cursă pentru preşedinţia PNL Filiala Brăila, moment în care - aţi ghicit! - a ieşit învingător. Totuşi, dincolo de acest aparent vodevil, a existat şi o anume abilitate politică. Momentul decisiv în care abilitatea politică de care vorbeam ar fi putut fi conotată drept goană după posturi administrative bine plătite a fost acela în care PDL-ul a trecut în opoziţie - ce bizar sună, ca la Brăila! - şi a lăsat cale liberă de asociere a PNL-lui cu PSD. Cătălin Boboc avea o singură alternativă ca să scape de eticheta de pofticios de funcţii şi onoruri pusă pe tânăra lui frunte şi de cea de birou de plasare de forţă de muncă atârnată de gâtul PNL Brăila. Care era alternativa? Aceea de a face politică, mai exact de a nu se înfige în funcţia de vicepreşedinte de Consiliu Judeţean. Ponoasele ar fi fost mari. Orice asociere cu personajul din fruntea judeţului dă rău la imagine, pe de o parte, iar pe de altă parte te lasă şi lefter. Nu ştiu exact dacă acesta este chiar un pas, aşa cum am scris în titlu, dar se pare că stana de piatră a dreptei brăilene dă semne că ar vrea să se mişte.

În altă ordine de idei, putem spune - asta pentru aroganţa nemaiîntâlnită a PDL-ului - că proaspăta gospodărie de partid formată din PSD-PNL-PC nu este o forţă politică de dispreţuit. Ba, dimpotrivă, este singura forţă politică care are auditoriu maxim la acest moment. În toate momentele de criză electoratul nu a dorit soluţii, ci sânge. Pentru acest lucru, întotdeauna, a fost necesară identificarea unui "duşman". Aceasta este o constantă a discursului de stânga, în general, şi a celui de stânga-românesc în special. De aceea, până la ora asta, PSD-ul nu a abordat un discurs axat pe un program de guvernare, pentru simplul motiv că, pentru a câştiga alegerile, nu avea nevoie de aşa ceva. În schimb, în buna tradiţie a stângii de sorginte iliesciană, care nici pe departe nu are de-a face cu social-democraţia, Victor Ponta a asmuţit poporul ba pe Traian Băsescu, ba pe Justiţie, ba pe Guvern etc. Acesta este tipul de politică fără acoperire, adică fără fond. Un simplu exerciţiu de logică ar fi, cumva, lămuritor. Să presupunem că Traian Băsescu este criminal, Guvernul vândut Băncii Mondiale şi judecătorii sclavi ai preşedinţiei. Bun, dar de unde se trage concluzia, în această împrejurare, că Victor Ponta este mântuitorul neamului? Acelaşi tip de discurs îl are şi Crin Antonescu, care, dând senzaţia prin acel "altfel" că ar dori o reconstrucţie a dreptei, n-a făcut altceva decât să livreze electoratului "duşmani". Doar în manele mai avem de-a face cu astfel de dihotomii absolute - "eu şi duşmanii care nu mă lasă".

Nu degeaba destule voci din PNL s-au ridicat împotriva mişcării lui Crin Antonescu. Dintotdeauna, liberalii - de pretutindeni, nu numai cei de pe malul Dâmboviţei - au interpretat prezentul numai după ce au reconstituit o istorie intelectuală a propriei tradiţii. Crin Antonescu nu reconstituie nimic, ci are probleme cu "duşmanii". Cât despre ceea ce va căpăta PNL-ul în eventualitatea câştigării alegerilor cu PSD şi PC, am rezerve serioase. PSD-ul n-a răsplătit niciodată partide, ci numai persoane bine determinate. E în însăşi raţiunea lui de a fi: partidul mai presus de toate!