Ideea părea bună la prima vedere, dar s-a transformat într-un haos total, care, la urma urmei, era de aşteptat. Nesimţită sau nu, orice pensie era calculată pe baza unor legi sau alte acte normative în vigoare la momentul respectiv. Orice salariu se acorda de asemenea în baza unor acte normative legale, a unor contracte colective sau a unor prevederi semnate nu doar de salariaţi, ci şi de stat, prin reprezentanţii săi. Prin urmare, era de aşteptat ca toţi cei cărora le-au fost lezate drepturile - fie că era vorba de pensii ori salarii - să conteste în instanţă tăierile de venituri impuse cu forţa de guvern. Şi, cum, de asemenea, era de aşteptat, instanţele aveau să dea dreptate reclamaţilor.
Însă nebunia va continua, iar cazurile de prin justiţie ori casele de pensii teritoriale vor fi tot mai multe. În plus, nota pe care va trebui să o achite statul creşte de la o zi la alta. S-au adunat deja câteva miliarde de lei câştigate în instanţă de cei care se consideră nedreptăţiţi, pe care statul va trebui să le achite. Şi nu le va plăti guvernul din buzunarele miniştrilor sau ale premierului, ci din buget. Buget care, sărac fiind, va trebui să fie "completat" fie cu noi taxe şi impozite, fie cu noi tăieri a unor drepturi salariale sau venituri. Mai exact, situaţia actuală se va perpetua, iar costul nebuniei legislative din prezent va fi achitat tot de contribuabili, într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu. Singura incertitudine este doar "când?".
