Ca primar, Cibu nu a strălucit. Poate şi pentru că aşteptările brăilenilor au fost mult prea mari, dar tocmai în concordanţă cu prestigiul său de om de afaceri. Circula chiar o vorbă pe vremea aceea: "singurul lucru cu adevărat bun pe care îl face Cibu pentru oraş sunt eugeniile". Că a dezamăgit pe multă lume s-a văzut mai ales din rezultatul votului de anul trecut, când a pierdut destul de categoric alegerile. Cibu a ajuns apoi senator, mai mult printr-un joc de conjunctură, postură în care, de asemenea, nu poate să spună nimeni că dă pe-afară de atâta iscusinţă. Rămânea cu aura aceea de om de afaceri, care s-a spulberat, însă, odată cu falimentul "Phoenix". Faliment care, culmea, nici măcar nu poate fi pus exclusiv pe seama actualei crize economice şi financiare, din moment ce, încă din 2007, societatea înregistra un profit "fantastic" de vreo 100 de lei. Nu ştiu ce a păţit Constantin Cibu în ultima vreme, dar e clar că s-a întâmplat ceva şi lucrurile nu mai merg atât de bine. Să fi fost soarta, să fi fost blestemul politicii în care, poate, n-ar fi trebuit să intre niciodată, să-l fi distras atât de mult politica de la afaceri? Greu de spus ce s-ar fi întâmplat dacă, în 2004, Cibu n-ar fi cedat rugăminţilor liberalilor şi n-ar fi acceptat să candideze la Primărie. Poate că acum ar fi fost primar, la primul mandat, sau poate că ar fi rămas un veşnic posibil candidat dorit de o bună parte din populaţie. Oare, în cei cinci ani de politică, să nu fi învăţat nimic de la colegul său din fruntea CJ, pentru care afacerile şi politica merg mai bine ca niciodată?
