• săptămâna trecută au fost reluate lucrările la clădirea aflată pe Bulevardul Alexandru Ioan Cuza, colț cu Strada Mihai Eminescu, imobil ce aparține Sindicatului Învățământ "Corneliu Gheorghe Caranica", după ce anul trecut a avut loc refacerea acoperișului, consolidarea etajului superior, compartimentarea și mansardarea clădirii, cu fonduri proprii – aproape 1,7 milioane de lei • pentru anul acesta, fondurile alocate acoperă înlocuirea tâmplăriei, refacerea completă a fațadei fiind în plan abia pentru anul viitor, costul fiind de aproximativ 1,7 milioane lei, bani ce vor fi asigurați tot din bugetul sindicatului • profesorul Cătălin Radu, actualul lider al sindicatului brăilean, ne-a declarat că o dată cu finalizarea fațadei, în anul 2026, reabilitarea Casei Învățătorului va fi realizată în proporție de 90% • vor mai fi necesare lucrări în interior, pentru care se va încerca accesarea de fonduri europene
Pe Bulevardul Alexandru Ioan Cuza nr. 107, colț cu Strada Mihai Eminescu, o clădire cu fațada obosită de timp, dar cu sufletul intact, prinde din nou viață, puțin câte puțin. Este Casa Învățătorului din Brăila – fostul cinematograf „Popular”, fosta bancă a învățătorilor, fost club, bibliotecă, cămin, adăpost pentru idei, cultură și solidaritate. Un monument istoric care, pentru dascălii brăileni, nu este doar o clădire, ci un legământ cu memoria celor care au îndrăznit să viseze înaintea vremurilor lor.
Astăzi, acest simbol, aflat de zeci de ani într-o suferință lentă, renaște. Nu printr-un miracol, ci printr-o mână hotărâtă de oameni, actualul președinte al Sindicatului Învățământului „Corneliu Gheorghe Caranica”, profesorul Cătălin Radu, și cei aproape 3.000 de membri care refuză să lase trecutul să se piardă în uitare. ”Încă de la preluarea mandatului, din anul 2023, mi-am asumat, împreună cu colegii mei din sindicat, un obiectiv clar și de suflet: salvarea și reabilitarea Casei Învățătorului. Este, fără îndoială, prioritatea principală a acestui mandat. Nu este doar o clădire, ci un simbol al demnității dascălilor brăileni, un loc încărcat de istorie și jertfă, care ne amintește ce înseamnă solidaritatea și respectul pentru educație. Dacă acum aproape 100 de ani, 518 învățători și profesori au reușit să o ridice prin eforturi personale, sunt convins că și noi, astăzi, vom reuși să o redăm comunității educaționale. Casa Învățătorului va redeveni Casa Școlii Brăilene, un spațiu deschis tuturor instituțiilor de învățământ din municipiu și județ – pentru activități culturale, educaționale, pentru profesori, elevi și părinți. Este o promisiune pe care am făcut-o dascălilor și o voi duce la capăt”, susține liderul sindical. ”Acest loc va deveni ceea ce a fost, un loc al dascălilor, o casă a comunității educaționale”, a conchis acesta.
O construcție născută din sacrificiul dascălilor
Povestea Casei Învățătorului începe aproape poetic. În 1929, într-o Brăilă interbelică în care educația însemna mai mult decât lecții, învățătorii și profesorii pun bazele unei asociații profesionale și ale unei bănci cooperatiste. Împinși de nevoia de sprijin și respect, 518 dascăli iau o decizie curajoasă: timp de șase ani, donează lunar câte 22 de lei dintr-un salariu de 72 – o treime din venit – pentru a cumpăra un spațiu propriu. O sumă fabuloasă pentru acele vremuri, 2.500.000 lei.
Clădirea este cumpărată de la vestitul Rudolf H. Muller, fabricant de bere, și devine imediat un epicentru al vieții intelectuale și sociale a corpului didactic. Acolo funcționau biblioteci, săli de ședințe, camere de cazare, ba chiar și un cinematograf, „Trianon”, care genera venituri.
Dar istoria nu este blândă. În 1942, clădirea este bombardată, apoi naționalizată. Devine „Popular”, un cinematograf în perioada comunistă, pierzându-și identitatea inițială. Iar după 1989, începe o luptă juridică lungă pentru redobândirea dreptului de proprietate, câștigat în 2003.
Lupta pentru recuperarea unui simbol
După ce clădirea revine în patrimoniul sindical, urmează încercări repetate de restaurare. Prima reușită apare în 2006, când Ministerul Educației aprobă finanțarea lucrărilor. Se avansează până la un stadiu de 60% în 2008, dar moartea patronului firmei constructoare oprește totul. Urmează faliment, conservare, degradare și timp de nouă ani nu se mai intervine.
Din 2015, proiectul stagnează complet. Probleme juridice, lipsa fondurilor și neputința de a accesa surse europene transformă Casa Învățătorului într-un memento dureros: un vis început, dar neterminat.
O nouă viziune: trecutul ca datorie morală
În 2023, profesorul Cătălin Radu preia conducerea Sindicatului Învățământului din Brăila și își asumă, fără ezitare, o misiune: să readucă la viață Casa Învățătorului. „Dacă în urmă cu un secol, o mână de dascăli au reușit să își clădească singuri o casă, prin sacrificiu personal, noi nu avem nicio scuză să nu le continuăm visul”, spune acesta.
A urmat o serie de pași hotărâți. În 2024, din fonduri proprii – 1.680.000 lei – sindicatul deschide din nou șantierul. Firma Repavil, câștigătoare în urma unei selecții riguroase, realizează lucrările la partea superioară a clădirii: acoperiș, consolidare, mansardare. Etajul 2, grav afectat, este reconfigurat și protejat.
În 2025, au început, conform planului, lucrările de tâmplărie, tot cu fonduri proprii. În 2026 este planificată restaurarea fațadei, lucrări care se ridică la o valoare de aproximativ 1.700.000 lei. Proiectul va fi finalizat în proporție de 90%, iar clădirea – transformată într-un adevărat centru cultural-educativ.
Mai mult decât ziduri – o redare a demnității
Pentru actualul lider sindical, clădirea nu este doar un sediu administrativ. Este un spațiu al memoriei colective, al recunoașterii valorii profesiei didactice. „Aceasta este Casa Școlii Brăilene. Aici vor avea acces toate instituțiile de învățământ, profesorii, elevii, pentru activități culturale, educaționale, întâlniri, conferințe. Are sală de spectacole, săli de ședință, camere de cazare. Este un loc viu, care trebuie redat comunității în cea mai bună formă a ei ”, declară Cătălin Radu. Demersul este cu atât mai valoros cu cât nu se bazează, deocamdată, pe fonduri europene sau guvernamentale. Este un exemplu de implicare, asumare și viziune, în care profesorii de azi își onorează colegii de ieri și creează un loc viu pentru generațiile de mâine.
Casa Învățătorului nu este doar despre ziduri, acoperișuri și ferestre. Este o promisiune respectată. Este un legământ de onoare. Este renașterea unei identități.
Sindicatul nu a renunțat la ideea atragerii de fonduri europene sau guvernamentale, însă între timp a decis să nu mai aștepte. Ceea ce a început ca o misiune de restaurare a unei clădiri s-a transformat într-o cauză de breaslă, într-un act colectiv de asumare.
Când o clădire devine simbol
Casa Învățătorului nu este doar un imobil de patrimoniu. Este o lecție. Una despre solidaritate, viziune, perseverență. Despre cum o profesie construită pe tăcere și discreție poate avea forța de a schimba realitatea.
Într-un timp în care prea des uităm ce datorăm celor dinaintea noastră, dascălii brăileni rescriu o poveste veche cu instrumentele prezentului: muncă, curaj, unitate.
Și poate că, peste alți 100 de ani, viitorii învățători ai Brăilei vor privi spre această clădire nu doar ca spre un monument istoric, ci ca spre un testament viu al pasiunii și demnității profesionale. Pentru că, uneori, zidurile vorbesc. Iar aici, la nr. 107, ele spun o poveste care merită să fie auzită.
