Dar, privind chestiunea în amănunt, nu poţi să nu vezi că Dumitru Gîrbăcea chiar este un caz în contextul tulbure, controversat şi năucitor al justiţiei româneşti. Practic, domnul Gîrbăcea a fentat câteva bănci, a fost prins, şi-a recunoscut tâmpenia fără rezerve şi are şi banii cu care să acopere totul. N-a împuşcat pe nimeni, n-a rupt în două bugetul CLM sau cel al Consiliului Judeţean, n-a mituit, n-a trimis o duzină de fete snobite-n bătăi în Spania, n-a creat o reţea de trafic de droguri, n-a intrat cu sabia în Tribunal. Cu toate acestea, a primit 5 ani de puşcărie. Dom'le, poate că aşa scrie la condicuţa penală, ştiu eu? Însă mă îndoiesc că doamnele judecătoare n-au găsit, acolo, ceva mijloace de individualizare a pedepsei, măcar aşa, ca o chestie, că tot stai şi vezi cum unii au devalizat o ţară şi primesc juma' de zi cu suspendare. Concret, cazul Bădălan: abuz în serviciu contra intereselor publice, prejudiciu de 1.260.000 de euro, 4 ani cu suspendare. Alţii au distrus sufletul şi mintea unui popor şi n-au luat nimic altceva decât casă de protocol de la stat, şofer, maşină, o stradă care să le poarte numele şi-un loc în manualele de istorie (Ion Iliescu, de pildă, dar asta nu-i trecută-n Codul Penal). Iar unii încasează ajutoare sociale falsificând declaraţiile de venit şi avere (anul trecut, peste 60% dintre brăilenii care au primit ajutoare pentru încălzirea locuinţei au dat declaraţii false în ceea ce priveşte veniturile şi proprietăţile pe care le deţin) şi nu le mai dă nimeni 5 ani de puşcărie. Ba, dacă-mi aduc bine aminte, e şi o excepţie: o bătrână care a luat vreo 3 ani din cauza faptului că a pus un ţăruş pe terenul vecinului.
De Dumitru Gîrbăcea nu-mi fac probleme. Chiar şi din puşcărie poate milita împotriva acestui mod bolnav de face justiţie, poate milita în continuare pentru tineri, poate milita pentru coagularea unei generaţii care să nu mai facă de râs ţara şi oraşul ăsta. Dar gândindu-mă la judecători, să avem pardon, e ceva bolnav în toată treaba asta. Şi pentru că, am impresia, ar interesa ce anume e lovit de boala asta necruţătoare, o spun de-a dreptul: nu sistemul, ci sufletul. Căci întrebarea ultimă este: Până la urmă, cine pe cine escrochează?
