Odată cu el, au mai picat doi în plasa celor de la "The Sunday Times": slovenul Zoran Thaler, tot membru al Partidului Socialiştilor Europeni ca şi Severin, şi austriacul Ernst Strasser, membru al Partidului Popular European. Despre socialişti numai de bine, dom'le, că sunt "muncitori" de-ai noştri, care "ţine" cu oamenii necăjiţi, dar să vedeţi ce s-a întâmplat cu austriacul popular: şi-a dat, scurt, demisia şi şi-a anunţat retragerea definitivă din politică, în timp ce vicecancelarul austriac, Josef Proll, lider al partidului din care Strasser făcea parte, a cerut scuze tuturor celor care şi-au dat votul pentru acest europarlamentar.
Acum, sobru şi gânditor, apare pe scenă însuşi nufărul guevarismului româno-chinez, baschetbalistul copilot Ponta. Şi ce zice junele direct cu guriţa lui? Nimic! Cu alte cuvinte, cât să intre în capul tuturor "muncitorilor" pe care Victor îi jeleşte pe la televizor, "treburili" astea se discută numai cu "specialiştii" din PSD, cu cei din "conducerea" PSD. Acolo se vor trage, irevocabil, concluziile. Nu ştiu de ce, dar tare am senzaţia că una dintre concluziile dure care se vor trage va fi următoarea: Traian Băsescu e vinovat!
Pe de altă parte, Severin a anunţat că nu-şi dă nicio demisie. Probabil că se bazează pe ceva, chiar dacă s-a sesizat DNA-ul, chiar dacă se supune legii penale române şi chiar dacă şeful PPE din Parlamentul European cere demisii fără drept de apel. Severin, probabil, aşteaptă Realitatea TV şi Antenele să-l scoată curat şi uscat, iar pe jurnaliştii de la "Sunday Times" să-i dovedească pe pedelişti.
Doctrinar activ al PSD-ului, ideolog buimac al nimicului, emiţător de gongorisme ameţitoare, Adrian Severin întruchipează, simbolic, spelunca politică a României. Acest amestec greţos de demnitate europeană cu şperţul de CAP, de reprezentare a unui stat cu bâlbâiala morală reprezintă misterul de nedezlegat al României post-revoluţionare.
Se tot aud fel de fel de chestii incredibile, greu de înghiţit: personaje importante, deţinătoare ale unor demnităţi care intimidează şi dau ameţeli, încasatorii unor sume cu care, practic, pot cumpăra orice, sunt beneficiarii zilnici ai unor "atenţii" de veche tradiţie. Maşini misterioase, ca-ntr-un adevărat pelerinaj, ţintesc casele acestor oameni, vărsând incontinent cele mai bizare lucruri: bucăţi de şuncă, lădiţe cu fructe, sticle de ţuică etc.
Nemâncaţi au rămas, oricât au crăpat în ei. Sărăntoci au rămas, oricâte miliarde au adunat. Neamuri proaste au rămas, oricâte funcţii au încălecat. Oameni de nimic!
