Odată pătrunşi în sanctuarul judeţului, îl veţi descoperi, pe o scenă, stând la o masă de prezidiu enormă, pe preşedintele CJ - acru, pocnind de aroganţă, privindu-şi cu mândrie haremul. Apoi, haremul. Pe scaunele îmbrăcate în pânză albastră ale sălii, veţi observa consilierii judeţeni - somnoroşi, îngâmfaţi, tolăniţi ca nişte regi aleşi pe viaţă, dar cu coada între picioare, evident, pentru a nu trezi vreun strop de sudoare la subsuoara stăpânului. De la acest punct încolo, delirul antropologic îşi va intra în drepturi. Întunericul va pogorî, hora votacilor se va dezlănţui. Veţi rămâne perplecşi, poate mulţi dintre voi vor căuta să o rupă la fugă, văzând cum se pune la cale destinul oraşului, cum vă sunt administraţi banii, prin vot la foc automat, într-o euforie a şmecheriei vecină cu trepanaţia, indiferent de "amploarea" proiectelor de hotărâre. Altfel spus, în limbaj CJ-ist: "Dacă sunteţi cuminţi, vă dă tătuca şi vouă de-o acadea". Apoi, veţi constata că mulţi - mă grăbesc să adaug, cea mai mare parte! - dintre consilierii judeţeni sunt, constant, ca proaspăt căzuţi din cer (ca să fiu delicat), neavând nici cea mai mică idee sau neînţelegând nicio iotă din conţinutul proiectelor pe care le votează. Altfel nu-mi pot explica cum se poate ca, într-un oraş de o sărăcie lucie, să fie aprobat un buget de aparat propriu, precum cel al CJ-ului pe 2011, care este o dovadă clară de orgie financiară, o veritabilă capodoperă în materie de bani tocaţi pe lucruri inutile. Dar să scoatem pentru o secundă problema din orizontul ei politico-administrativ şi să o ducem într-o zonă umană - nu-i aşa? - atât de antipatică: demnitatea. Este greţos să vezi cum, în plină libertate, o armată de indivizi cu rol reprezentativ se comportă ca o turmă de lichele, bătându-şi joc atât de contribuabili, cât, mai ales, de ei înşişi. Este înspăimântător să vezi că arta de a pupa dosul cu talent devine unica raţiune pentru care unii sunt pregătiţi să-şi pună la bătaie viaţa. După cum spuneam la începutul editorialului, există locuri în care omul anulează graniţa dintre Om şi Bordel.
Există oameni care trăiesc doar pentru a fi netrebnici.
