De exemplu, v-aţi duce la plajă în rochie de seară, cu pantofi de lac pe tocuri de 14? Dar la biserică în costum de baie? Aţi merge la serviciu sau la şcoală în pijamale? V-aţi îmbrăca la un interviu pentru angajare în capot, halat de casă? Evident că nu. De aceea nu-i înţeleg sub nicio formă pe acei absolvenţi care la examenul de bacalaureat se prezintă ca la piaţă. În maiou şi şlapi, mai mult dezbrăcaţi decât îmbrăcaţi. Şi, mai grav, cu un tupeu complet "asortat" vestimentaţiei.
Din punctul meu de vedere, a te prezenta în şlapi şi şort la un examen de importanţa bacalaureatului şi a te hlizi tâmp, recunoscând senin că n-ai deschis nici măcar o dată cartea toată vara, e o dovadă de impertinenţă şi nepăsare.
Sincer, nu ştiu în toată această poveste ce mă deranjează cel mai mult. Îmbrăcămintea, comportamentul, declaraţiile? Poate, luate separat nu mi s-ar fi părut de un aşa "jemanfişism" total şi evident, dar împreună mi-au dat senzaţia unei lipse grave de respect. Faţă de examinatori, faţă de importanţa momentului, faţă de ei înşişi la urma urmei. Pentru că mi se pare o lipsă dureroasă de respect faţă de propria-ţi persoană să faci primul pas important către viaţa de adult încălţat cu şlapi. Chit că-s cumpăraţi de tarabă sau de la cel mai fiţos mall.
Cei ce pornesc în viaţă cu stângul. Cu şlapul stâng
Am întâlnit destui oameni de excepţie, vârfuri în domeniul lor de activitate, însă modeşti şi de o simplitate dezarmantă, dornici să se evidenţieze doar prin cuvinte, fapte şi rezultatul muncii depuse, încât să mă conving definitiv că niciodată nu trebuie să judec omul după înfăţişare. Iar când spun omul, mă refer inclusiv la adolescenţi, cărora le înţeleg şi le accept "micile nebunii" vestimentare, ba chiar şi extravaganţele. Nu mă deranjează tatuajele, pletele sau tunsorile ciudate, piercing-urile, nici măcar buricele descoperite sau bicepşii expuşi, atât timp cât "deţinătorii" lor se comportă civilizat. Un adolescent rebel nu e similar cu imoral, inferior. Am întâlnit destui copii de excepţie, la care doar înfăţişarea era "ciudată", ca să stâmb din nas la un cercel prins de buric sau o freză alandala. Accept orice, cu o excepţie - înfăţişarea să fie adecvată momentului şi importanţei lui.
