Au devenit vedete peste noapte după ce au avut şansa să joace într-un lungmetraj apreciat de juriul unui festival internaţional de film. Nu sunt actori profesionişti, ci deţinuţi de la Penitenciarul de Minori şi Tineri (PMT) Tichileşti, aleşi în distribuţia filmului "Eu când vreau să fluier, fluier", regizat de Florin Şerban. Pelicula a câştigat, săptămâna trecută, Ursul de Argint - Marele Premiu al Juriului la Festivalul de la Berlin, precum şi premiul Alfred Bauer pentru inovaţie artistică. Timp de aproximativ o lună, patru dintre tinerii încarceraţi la Tichileşti au mâncat, au fumat şi au respirat acelaşi aer cu personajele principale din film, cu regizorul, scenograful şi întreaga echipă care împarte acestă reuşită. Deşi se feresc să recunoască faptul că experienţa asta le-a schimbat viaţa, băieţii îşi trăiesc acum propria celebritate, chiar dacă singurele autografe pe care le-au dat în ultimele zile au fost, în joacă, între ei.
Pelicula a fost filmată în perioada 15 aprilie -15 mai 2009 la o fermă din Cernavodă, amenajată asemenea unui penitenciar. În roluri au fost distribuiţi, în total, 17 deţinuţi de la Penitenciarele pentru Minori şi Tineri Craiova şi Tichileşti, aleşi în urma unor ateliere de lucru desfăşurate pe parcursul mai multor săptămâni. De la Tichileşti, cei mai talentaţi s-au dovedit a fi Găgenel Ţicu, din judeţul Prahova, condamnat pentru viol, Cristian Dumitru, din Galaţi, închis pentru tâlhărie, Mihai Ilaşcu, din Galaţi, condamnat pentru furt, toţi în vârstă de 20 de ani, precum şi brăilenii Irinel S., de 21 de ani, şi Dragoş M., de 20 de ani, condamnaţi pentru furt calificat. "La preselecţie nu ne-au pus să facem nimic. Au vrut să ne vadă cum suntem noi în mod normal. M-au luat din cauza danturii, nimic altceva, pentru că personajul pe care l-am interpretat se chema Guriţă", ne-a spus Ţicu. Ideea că au fost aleşi după aspect este împărtăşită şi de cel care l-a interpretat pe Blodu': "Pe mine m-a luat mai mult după privire, că mă uit urât. Şi aici dacă dau bună ziua unui cadru care nu mă cunoaşte, mai bine nu-i mai dau, că zice că l-am înjurat", zice Dumitru. Totuşi, băiatul explică faptul că nu s-a folosit niciodată de această privire ca să semene frică şi că, încet încet, colegii s-au obişnuit cu el.
Pe timpul filmărilor deţinuţii au fost transferaţi la Penitenciarul Poarta Albă, după care au revenit la Tichileşti ca să-şi termine de executat pedepsele privative de libertate. Între timp, doi dintre ei, Irinel S. şi Dragoş M., s-au liberat.
{flv}26fluier{/flv}
Actorii îşi doresc acum o viaţă în afara gratiilor
Cristian şi Mihai şi Găgenel îşi aduc aminte cu plăcere despre perioada petrecută pe platoul de filmare, unde s-au înţeles bine cu toată lumea şi au fost trataţi ca oameni obişnuiţi. Şi-au făcut şi prieteni, pe băieţii de la Craiova, cu care acum păstrează legătura prin scrisori. Pentru cele 30 de zile de muncă au primit 400 de lei, sumă care li se pare mică, chiar dacă nu au acceptat să facă asta pentru bani, ci ca să aibă o ocupaţie. De atunci se uită cu alţi ochi la filme, dezbat scenele din ele şi le explică colegilor cum au fost făcute. "Între noi nu s-a schimbat nimic. Suntem aceiaşi oameni şi nu facem diferenţe. Nu am crezut că filmul va avea succes, deşi Florin (n.r. - regizorul) ne-a spus că ori va avea un mare succes, ori nimic", a spus Mihai. De altfel, Mihai este singurul dintre cei trei care ar fi tentat să urmeze o şcoală specială de actorie, dacă s-ar face aşa ceva pentru cei ce nu au pregătirea sau posibilitatea să ajungă la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică, o idee ce îi aparţine lui Florin Şerban. Cu toate că şi lui i-a plăcut ce a făcut, Cristian crede că asta a fost o experienţă unică. "Nu văd vreo şansă să mai fac asta. Eu, de la puşcărie, să ajung actor? Poate dacă lucrurile stăteau altfel, dar eu sunt de la 12 ani în închisoare. Când aveam şapte ani am rămas singur acasă pentru că toată familia a căzut la puşcărie. Atunci am început să o iau razna, iar după ce s-au liberat ei, deja era prea târziu. N-am ştiut că ceea ce fac sunt tâlhării", a explicat Cristian.
La filmări au existat şi momente neplăcute, legate de câteva probleme de sănătate. Găgenel a făcut varicelă, iar ceilalţi doi au răcit, întrucât au filmat între două ziduri, unde era curent. "N-am mai vrut să fac nimic. Am vrut acasă, la Tichileşti", spune Cristian, pe care răceala puternică era cât pe ce să-l facă să renunţe la tot. Dar a mers mai departe, aşa cum va face şi când va ieşi din penitenciar, cu speranţa că ceea ce a învăţat acolo îl va ajuta să stea departe de gratii. Toţi îşi doresc asta, mai ales acum, după ce au văzut că se poate şi altfel şi, în plus, au învăţat să scrie, să citească şi chiar să practice o meserie.
"Experienţa cu ei m-a îmbogăţit personal"
Actorii de la Tichileşti au fost admiraţi de colegi, care i-au ajutat aşa cum au putut, împrumutându-le chiar şi haine dacă au avut nevoie. În ceea ce priveşte relaţia cu angajaţii Penitenciarului, tinerii au devenit mai receptivi, dovadă că toată această poveste a fost o şcoală de viaţă binevenită pentru ei. "Comportamentul lor s-a schimbat în bine după această experienţă, iar ei urmează să fie recompensaţi pentru asta. Succesul pe care l-au avut a creat o emulaţie în rândul celorlaţi copii de aici şi din ce în ce mai mulţi îşi doresc să aibă asemenea activităţi. Suntem deschişi şi cooperanţi pentru astfel de proiecte, ce ajută la reintegrarea deţinuţilor în societate. Aceşti tineri sunt ai societăţii şi vrem ca ei să se întoarcă în societate şi să nu mai recidiveze", a precizat comisar Ionel Ceamă, director adjunct al Serviciului de Educaţie şi Asistenţă Psihosocială din PMT Tichileşti.
Totuşi, cei trei actori de ocazie nu s-au rupt de tot de lumea dură de dincolo gratii. Chiar dacă toţi trei au stat alături când au vorbit cu noi, după ce discuţia s-a terminat au lăsat să se vadă că nu se înţeleg foarte bine în viaţa de zi cu zi. Cristian Dumitru, alias Blondu' din film, a refuzat să se pozeze alături de Găgenel Şerban - Guriţă. "N-am eu treabă cu ăsta", ne-a spus el. În schimb, Găgenel şi Constantin Ilaşcu - Deţinut nr. 4 în film - sunt prieteni la cataramă. S-au luat de după gât şi au zâmbit amândoi către obiectiv, bucuroşi că au ocazia să se pozeze împreună. "E tovarăşul meu, de doi ani de zile!", ne-a explicat Găgenel, iar Ilaşcu a încuviinţat dând discret din cap, aşa cum a văzut el că se face, în timpul filmărilor de la Poarta Albă, ca să nu strice cadrul.
Regizorul Florin Şerban le-a spus jurnaliştilor de la "Obiectiv" că nu a fost uşor să lucreze cu deţinuţii, însă toată această muncă a meritat. "Experienţa cu ei m-a îmbogăţit personal. Filmul ar fi arătat cu totul altfel dacă nu i-aş fi cunoscut. Povestea cu mama, spre exemplu, care acum este esenţială în film, a apărut în scenariu după ce i-am cunoscut pe ei, fiindcă asta este una din problemele lor. E o problemă permanentă în penitenciare, cu părinţii care au plecat în străinătate, dar şi-au lăsat copiii în urmă, iar copiii au încercat să-şi găsească un drum în viaţă, care nu întotdeauna a fost cel corect. Ei sunt copiii pe care noi tot timpul i-am dat la urmă şi de multe ori singurul lucrul care rămâne despre ei e că au bătut pe cineva sau că au furat. Ceea ce este perfect adevărat, iar ei plătesc pentru ce au făcut, însă foarte puţin ne întrebăm ce s-a întâmplat înainte de asta, cum au ajuns acolo. Filmul încearcă că spună povestea acestor copii", a spus Florin Şerban.
"Eu când vreau să fluier, fluier" va fi lansat în luna martie
"Eu când vreau să fluier, fluier" va rula în cinematografele din România începând cu data de 26 martie. Filmul are la bază o piesă de teatru cu acelaşi nume, scrisă de Andreea Valean şi este povestea unui deţinut de 17 ani, Silviu, care se îndrăgosteşte de o studentă la sociologie, venită în practică la închisoare. Lucrurile se complică atunci când băiatul află că mama sa s-a întors din Italia pentru a-l lua acolo pe fratele lui mai mic. Deşi mai avea doar câteva zile până la liberare, Silviu încearcă să evadeze pentru a împiedica această plecare, sechestrând-o totodată pe studenta care îi "furase" inima.
Produsă de Strada Film, pelicula reprezintă debutul în lungmetraj al regizorului Florin Şerban, fiind în acelaşi timp primul lungmetraj românesc pentru a cărui distribuţie s-a făcut casting în penitenciarele pentru minori şi tineri. După lansare, filmul va porni într-un turneu de promovare prin ţară, urmând a fi proiectat şi în penitenciarele de la Craiova şi Tichileşti. "Vreau să vadă că dacă se ţin de treabă şi fac un lucru nemaipomenit, sunt răsplătiţi şi viaţa poate să li se schimbe", spune Florin Şerban.
