Gestul lui Anders Behring Breivik, cum îl cheamă pe asasinul norvegian, seamănă foarte mult cu cel al lui Timothy McVeigh, un veteran american al primului război din Golf, care la 19 aprilie 1995 a detonat lângă o clădire guvernamentală din Oklahoma un van burduşit cu 2,3 tone de azotat de amoniu, omorând 168 de oameni şi rănind aproape 700. Pentru exploziile de la Oslo, Breivik comandase şi el 6 tone de fertilizator pe bază de azotat de amoniu.
McVeigh, între timp judecat, condamnat la moarte şi executat pe 11 iunie 2001, a vrut să răzbune moartea membrilor sectei davidienilor, condusă de David Koresh, care au rezistat timp de 50 de zile asediului forţelor federale, baricadaţi într-o fermă din statul Texas. Asaltul final a avut loc pe 19 aprilie 1993, cu exact doi ani înainte ca McVeigh să arunce în aer clădirea din Oklahoma City. Numărul victimelor s-a ridicat atunci la 76 de morţi - coincidenţă stranie, acesta este şi numărul celor ucişi în seria de atacuri din Norvegia, conform ultimului bilanţ anunţat oficial. În faţa instanţei, McVeigh a spus că "îi pare rău", dar că "asemenea lucruri se întâmplă în fiecare zi în lume". Norvegianul s-a arătat mult mai cinic, afirmând că nu are de ce să-i pară rău - el doar a vrut să tragă un semnal de alarmă asupra "islamizării" Europei şi a "marxismului".
Lumea faţă de care Breivik nu are vreun sentiment, dar pe care spune că vrea să o protejeze de islamizare, va mai rămâne o vreme în stare de şoc, până la aflarea tuturor răspunsurilor. Psihologii, poate chiar psihiatrii, şi criminologii au un nou subiect de studiu, care cu siguranţă va fi întors pe toate părţile mult timp de acum încolo. O primă descriere i-a făcut-o şefa Serviciului de securitate a poliţiei norvegiene: personalitate "absolut malefică... foarte calculată, foarte rece şi foarte inteligentă".
Dacă americanii s-au răzbunat executându-l pe McVeigh, Breivik are toate şansele să moară de bătrîneţe, pentru că legile europenilor sunt foarte blânde. În Codul penal norvegian, de exemplu, nici nu există pedeapsa de închisoare pe viaţă. Maximum 30 de ani, cu circumstanţe agravante. Timp suficient pentru găsirea celor mai plauzibile explicaţii, fiindcă atentatele tânărului norvegian au lovit cumplit nu doar cetăţenii unei ţări - care l-au şi numit trădător -, ci întreg sistemul de valori (nu mai vorbim de cel de securitate) construit la nivelul civilizaţiei occidentale.
Chipul răului
Dovadă stă "manifestul" său, o sinteză de sute de pagini în care se regăsesc de-a valma personaje şi evenimente marcante din istorie (inclusiv Vlad Ţepeş, inclusiv Vladimir Putin), explicaţii privind campania sa, reţete de preparat explozivi şi sfaturi pentru construirea de bombe, pe care l-a trimis via e-mail la peste o mie de adrese înainte să dezlănţuie acel veritabil blitzkrieg împotriva conaţionalilor săi.
