Dar cum se trage suzeta din gura nesăţioşilor care nu mai vor în ruptul capului să mai crească odată şi să semneze că au luat la cunoştinţă? Simplu: prin reformă. Iată cel mai monstruos şi înspăimântător cuvânt care a străbătut vreodată voioasa şi petrecăreaţa noastră clasă politică. Reforma e ceva de neacceptat. PSD-ul şi PNL-ul nici nu vor să audă de aşa ceva, altă politică nu ştiu în afară de cea învăţată de maestrul Iliescu. Însă PDL-ul e sfâşiat de oroare şi groază. Pe de o parte, trebuie să reformeze statul, adică să decupleze juma' de Românie de la pipeta statului asistenţial. Pe de altă parte, jumătatea aceea de Românie nu-i mai votează pentru că i s-a stricat cheful şi a fost trezită din somn. Aşadar, ce Românie, din punct de vedere electoral, este aceea unde rolul statului se diminuează considerabil, iar electoratul care, de 20 de ani, votează cu cei care le mai dau o picătură din pipetă se va plasa, vrând-nevrând, în zona pieţei dinamice, a profesiilor liberale şi a destinului liber asumat? Păi, este o Românie de groază pentru politicianul demagog.
Ultima întrevedere dintre Traian Băsescu şi PDL s-a lăsat cu palpitaţii. Vasile Blaga a fost pus la punct pe marginea criteriilor de integritate nicicând aplicate de actuala conducere a PDL, deputatul PDL Dan Păsat a fost rugat să se ceară singur în justiţie pentru a fi judecat, n-a fost uitat nici dosarul Monicăi Iacob-Ridzi, iar corupţia din cadrul partidului a fost apreciată ca fiind aceeaşi cu cea din PSD.
Din partea PSD-PNL-PC oferta este limpede: un stat după chipul şi mintea lui Lukashenko, care, cu o ladă de zestre personală de aproximativ 10 miliarde de dolari, ţine poporul belarus în perfuzii, adică nu-l lasă nici să moară, dar nici să trăiască. Din partea PDL, avem două linii de rezonanţă: a) linia Cristian Preda - Monica Macovei - Sever Voinescu - Traian Ungureanu, clară şi distinctă, modernă şi în pas cu realităţile europene; b) linia Fărădechipului, umbra masivă a moştenirii PDL, care încă nu a înţeles că nu se mai poate să-ţi îndeşi iute buzunarele cu bancnote şifonate, apoi să fugi să te ascunzi la mama, la ţară, în căpiţa cu trifoi.
Poate doar timpul va mai rezolva câte ceva, dar cine-şi închipuie că acesta stă pe loc se înşală. Timpul trece chiar mai repede decât calculăm.
