La polul opus se situează Japonia, ţară pe care televiziunile şi ziarele ne-au arătat-o în cele mai mici detalii cu ocazia nenorocirii care s-a abătut săptămâna trecută. Dar despre japonezi ştiam deja că în multe privinţe se situează diametral opus faţă de noi. Chiar şi aşa, însuşi suveranul lor a ţinut să remarce într-un mesaj istoric atât gravitatea situaţiei, cât mai ales solidaritatea şi spiritul altruist manifestate în zonele calamitate. Cu atât mai mult s-a minunat corespondentul ziarului britanic "The Telegraph" că nu a văzut pe nimeni furând în zona calamitată. Ba, mai mult, organizarea operaţiunilor de reconstruire e atât de rapidă şi precisă, încât imaginile cu acea porţiune surpată de seism într-o autostradă, care a fost reparată în doar trei zile, au lăsat pe mulţi cu gura căscată. Sunt două dintre motivele pentru care nu încape comparaţie între noi şi ei.
Dar Japonia a revenit brusc la locul ei după ce Consiliul de Securitate ONU a decis instituirea zonei de interdicţie aeriană deasupra Libiei, iar Franţa şi Italia se pregătesc deja de atac. Germania însă a anunţat că nu va trimite niciun soldat în această ţară foarte bogată în petrol şi foarte probabil că România va face la fel. Decizia belicoasă a fost luată la doar cinci zile după ce Uniunea Europeană respinsese ideea unei intervenţii militare în ţara lui Kadhafi, spre disperarea lui Sarkozy, care a găsit atunci prilej să se contrazică din nou cu preşedintele României. Acesta din urmă îi arătase că NATO trebuie să decidă, nu UE. Acum, decizia e ca şi luată: mergem iar la război?
