Mesajul companiei petroliere s-a pierdut însă în derizoriu pentru că inclusiv pe piaţa carburanţilor lucrurile au depăşit de mult bunul simţ şi responsabilitatea. Iar părtaş la această situaţie este, pe lângă companiile de pe piaţa în cauză, şi statul. Nu numai pentru că simulează interes faţă de creşterea fără precedent a preţurilor la carburanţi, dar beneficiază cel mai mult de pe urma acestor scumpiri, în contextul în care mai bine de jumătate din preţul unui litru de benzină sau motorină ajunge la buget. Mai exact, minim 2,6 lei din fiecare litru de carburant vândut este câştigul statului. Asta înseamnă câteva miliarde bune de euro pe an, pentru care nu oferă aproape nimic plătitorilor - în speţă, şoferii. Se construiesc 10 kilometri de autostradă pe an, care se inaugurează cu mare tam-tam, se mai cârpeşte pe ici, pe colo câte un drum naţional, se mai reabilitează nişte kilometri şi cam atât. De miliardele alea încasate într-un an se putea finaliza Autostrada Transilvania, de exemplu. Sau o bună parte din Coridorul IV Nădlac - Constanţa.
Cât despre companiile petroliere, acestea şi-au pierdut de multă vreme orice urmă de bun simţ şi responsabilitate, în contextul în care am ajuns să plătim pe un litru de carburant chiar peste 1,2 euro, la fel cum plăteşte un austriac, de exemplu. Asta, în condiţiile în care o bună parte din petrol este extras din România, iar salariile pe care le plătesc companiile respective propriilor angajaţi (nu vorbesc de puterea de cumpărare a românilor, în general!) sunt de vreo zece ori mai mici comparativ cu cele din Austria. Însă dovada cea mai clară a lipsei de responsabilitate stă în altceva: deşi sunt acuzaţi de luni de zile de toată lumea - poate chiar pe nedrept uneori - benzinarii n-au avut chef nici măcar să-şi exprime punctul de vedere, nicidecum să mai şi spună ceva în apărarea lor. Păcat că maşinile nu se pot alimenta doar cu mesaje de bun simţ şi responsabilitate!.
