Dar ce contează!? Conform statististicilor Ministerului Agriculturii, în Uniunea Europeană suntem printre cei mai mari exportatori de banane, smochine, curmale, citrice sau cafea. Până şi nuci de cocos sau de caju au exportat românii noştri, şi nu aşa un kil, două... ci cu sutele de tone.
E ridicol, de acord, dar acesta este rezultatul politicilor agricole aberante, practicate în România ultimilor 20 de ani. Ani în care, primordial pentru cei care au deţinut puterea a fost "cumpărarea" ţăranilor prin pomeni electorale şi distrugerea unităţilor specializate. Cu bună ştiinţă, pentru a fi vândute la nişte terchea berchea, doar pentru nişte comisioane grase. Încă un exemplu local? Cea mai mare orezărie din judeţul nostru, cea de la Stăncuţa, a încăput, la mijlocul anilor '90, pe mâna cunoscutului Omar Haysam, dar... e poveste lungă aici, lăsăm pe altă dată.
Şi, uite aşa, cu peste 9 milioane de hectare teren arabil, un potenţial incredibil, ţăranii noştri sunt cei mai săraci din Europa, iar noi mâncăm printre cele mai scumpe şi "proaste" alimente, pline de substanţe nocive, multe interzise în ţările civilizate. Pentru că, e clar, să reziste unor transporturi atât de lungi, toate sunt "stropite" din belşug cu conservanţi.
Dar, oficial, guvernanţii au grijă de sănătatea populaţiei! De exemplu, din 2007, s-a interzis cultivarea soiei modificate genetic. Pentru siguranţa noastră alimentară, s-a spus. Asta, deşi, soia OMG era una dintre cele mai profitabile culturi. Dar... pentru sănătate ce nu faci!? Laşi nelucrate câteva milioane de hectare, după unele statistici două, după altele trei, şi imporţi materie primă. Iar prin portul Constanţa, anual, mii de tone de soia modificată genetic, din Brazilia şi America, intră în ţară şi ajung - unde credeţi? - exact în furajele animalelor. Iar crescătorii noştri o folosesc din belşug, dintr-un motiv extrem de simplu - este foarte ieftină. Ridicol nu!?
Dar, de fapt, ce nu e ridicol în agricultura asta!? Chiar aşa! Vi se pare normal ca una - două pâinea să se scumpească !? Dacă-i grâu mult, morarii şi brutarii se grăbesc să critice că e slab calitativ, şi, chiar dacă-l cumpără pe 2 lei, au nevoie de aditivi suplimentari, care costă. Dacă nu-i producţie, costă prea mult grâul. Nu mai vorbim de importurile şi exporturile necontrolate, care, an de an, cu câteva luni înainte de noua recoltă, încing spiritele în piaţă. Deci, cum o dai, întotdeauna se găsesc motive pentru scumpiri. Tac mâlc însă cu toţii când li se reaminteşte că, de fapt, 60% din producţia de pâine din România este la negru. Şi tot negru văd în faţa ochilor şi când li se recomandă etichetarea. Adică o înregistrare clară şi precisă, dar mai ales fiscalizată, a întregului lanţ tehnologic. Motivul? Ridicol, evident: etichetarea ar creşte... preţul pâinii...
Culmea este însă că, deşi toate astea se ştiu, nimeni nu mişcă un deget. Şi iar ajungem la absurd. Pentru că, e clar, pâine la negru înseamnă grâu la negru. Şi cine deţine monopol pe piaţa producătorilor şi comercianţilor (importatori-exportatori) de grâu? În mare parte politicieni sau finanţatori ai unor politicieni.
Aşa că, din când în când (nu mai departe toamna trecută) se pune în scenă câte un film ridicol de-a hoţii şi vardiştii, în care nişte comisari, inspectori şi poliţişti ies la şosea şi încearcă să depisteze câte-un ameţit, care fură, şi el, ca tot bişniţarul, cu camionul. Când, de fapt, adevăratele afaceri cu vaporul se fac.
Vapoare care, duc şi aduc, din şi spre România, şi cereale, şi legume, şi fructe. Aţi auzit însă, în toată isteria asta cu vămile, de vreo acţiune în Portul Constanţa? Eu, nu. Dar... cine ştie... vapoarele astea or fi "greu de controlat"!
