Nu se aştepta nimeni la o explozie de efuziune populară la schimbarea Guvernului şi nici nu s-a întâmplat aşa ceva. N-avea cum: România nu-i ca Franţa, iar partidele ajunse acum la guvernare nu au mai câştigat de opt ani alegerile. Acum, cu o majoritate mult mai confortabilă decât au avut vreodată guvernele PDL (chiar mai confortabilă decât în timpul alianţei PDL-PSD din 2009), noua Putere îşi încordează deja muşchii pe proiectele legislative promise. Graba este de înţeles: mai sunt cel mult şase luni până la alegeri, iar premierul proaspăt uns în funcţie trebuie să arate că nu a venit în fruntea Executivului doar ca să-şi facă propagandă electorală pe bani publici. Ca urmare, dincolo de promisiunile populiste legate de creşterea pensiilor şi salariilor angajaţilor la stat (contrazise deja de celălalt "premier", respectiv şeful delegaţiei FMI), mai trebuie ceva. Cum ar fi, de exemplu, răscroirea legii electorale, din nefericire după profilul USL. O reparaţie, toată lumea e de acord că trebuia, ca să nu ne mai trezim cu aleşi de pe locul 3 al vreunei liste din cine ştie ce colegiu. Însă proiectul adoptat la Senat permite şi el aceeaşi anomalie, doar că sub alte auspicii (pragul minim pe ţară e unul dintre ele). Apoi, din proiect a fost eliminată o prevedere care fusese cerută în mod expres, prin referendum, de jumătate din populaţia cu drept de vot a României: reducerea efectivului parlamentar. O dovadă că vocea poporului nu e literă de lege pentru noul premier, care aşa a promis: că va respecta legea. În sens literal, după cum se vede. Un calcul sumar arată că o reducere cu o treime (respectiv 150 de mandate) a numărului aleşilor ar echivala cu plata a peste 2.500 de pensii medii sau cu reîntregirea salariilor la mai mult de 7.000 de profesori din învăţământul preuniversitar. Ulterior, primul ministru a promis că legea va fi completată la o dată neprecizată. Conform cu tradiţia parlamentară, aceea de a face legi proaste şi/sau incomplete pentru a se pierde vremea dezbătându-le din nou.
Dar noua formă a legii, cu "uninominal pur", e utilă în faţa ascensiunii mişcărilor populiste din Europa, susţin liderii coaliţiei de guvernare. Şi totuşi, la nivel european exact aceasta este tendinţa de schimbare a guvernelor şi preşedinţilor de către naţiunile sătule de măsuri de austeritate. S-a întâmplat deja în Spania şi Italia şi, mai nou, în Franţa şi Grecia. Francezii au optat pentru un preşedinte de stânga, care deja se crede un Napoleon al mileniului 3, anunţând că exemplul poporului său va fi preluat de europeni, ba chiar şi de alte naţii, în vreme ce grecii au întors spatele partidelor tradiţionale proeuropene care au condus ţara în ultimii 30 de ani şi au trimis în Parlament reprezentanţi din toate orientările politice, de la stânga radicală până la neonazişti. Dar România nu e nici ca Grecia, deşi noul premier a împărţit din prima zi lapte şi miere cât să ajungă până la sfârşitul anului. Asta nu este populism? Sau e doar democraţia originală care revine în forţă la 20 de ani după ce preşedintele de la începutul tumultuoşilor ani '90 a lansat expresia devenită între timp antologică. Mai rămâne de văzut ce succese îşi va putea atribui actualul Executiv în scurta sa viaţă - poate un ministru performant la Educaţie. Actualul pare a nu înţelege că sunt îngrijorător şi suspect de multe acuzaţii de plagiat pe capul lui, în vreme ce şeful Guvernului a preferat să afle verdictul de la o comisie constituită ad-hoc la Academia Română. Cu ochiul liber s-a văzut deja la televiziuni larga inspiraţie.
În fine, populism sau nu la Ponta, imoralitate sau nu prin Guvern, şeful BNR a ieşit mai degrabă de încurajare la raport în prima zi a noii guvernări, a tras linie şi a anunţat "preţul": leul se devalorizează, iar inflaţia creşte. E doar începutul?
