De cealaltă parte - stupefiant pentru mine! - PSD-ul brăilean, parcă în dezacord total cu bădărănia, dorită populară, promovată de Geoană, duce o campanie extrem de inteligentă, subtilă. Ba, mă grăbesc să adaug, aproape "stilată". Fără urlete şi chiote, fără declaraţii deşănţate, fără clăbuci la gură. În schimb - şi aici intervine treaba cu inteligenţa - oriunde întorci capul dai de un panou cu PSD. Toată Brăila este înţesată de materialele de campanie ale PSD-ului. După o plimbare de două, trei ore, venind acasă, vei avea o senzaţie acută de "roşu". Habar n-am cine s-a ocupat de tot, dar a făcut-o bine. Se vede atenţia pentru fiecare detaliu. În plus, Aurel Simionescu şi Gheorghe Bunea Stancu au un comportament ireproşabil, aproape că-ţi vine să spui că i-ai înţeles greşit până acum. Parcă-s picaţi direct din inima Europei, formaţi la şcoala sociologiei franceze, şi nu la şcoala comunistă românească. Mă rog...
Dacă politicienii brăileni ar putea fi transformaţi în nişte soldăţei de plumb cu care aş avea posibilitatea să mă joc vreo oră, aş face următorul lucru: pe Gheorghe Bunea Stancu şi pe Aurel Simionescu i-aş detaşa în fruntea PDL-lui brăilean, iar pe Eugen Bădălan la conducerea PSD-Brăila, adică în partidul după chipul şi asemănarea sa. Dar toată treaba asta să nu dureze decât până la prezidenţiale, după care fiecare la locul lui. Şi tot înainte!
Exact invers!
Cei doi au fost prezentaţi de deputatul Eugen (Bădălan). Aşadar, Radu, Titi şi cu Eugen, împreună cu fetele de la "Heaven" (adică Rai, frate!) şi cu trupa de la "Talisman" au "procedat", vorba miliţianului românesc, la execuţia unei paranghelii care să impresioneze cartierele brăilene. Dar votantul nostru amator de puţină băşcălie pe gratis a fost absent. E o premieră, trebuie să recunoaştem. Dacă brăileanul s-a cam săturat să vadă tot felul de fetiţe lipsite de orice talent şi trupe care ar muri de foame dacă n-ar fi angajamentele astea de prost gust... e semn bun. Devenise de-a dreptul deprimant să tot vezi cum alegătorul este păcălit continuu prin aceleaşi procedee şi ademenit cu aceleaşi vulgare reprezentaţii de tarabă. Conducerea PDL-ului brăilean n-a dovedit decât lipsă de imaginaţie, nepricepere totală şi un oarecare dispreţ faţă de cei pe care dorea să-i agaţe, în sensul că prostului poţi să-i bagi pe gât acelaşi scenariu de o sută de ori, că el tot îl înghite imediat. Nu-mi e uşor să spun asta, deoarece doar în PDL am identificat câţiva politicieni care, în opinia mea, ar putea schimba radical faţa mutilată a clasei politice româneşti.
