Prin definiţie, un experiment presupune folosirea unor metode şi tehnici noi. Introducerea taxatoarelor pe autobuze nu este ceva nou. În urmă cu vreo 10 ani, cred, pe fiecare autobuz şi tramvai Braicar existau taxatoare. Nici măcar atunci nu se putea considera un experiment, pentru că taxatoarele existaseră chiar şi înainte de 1989. La un moment dat, prin 2005, s-a decis că "Braicar" are o situaţie financiară dificilă, dată şi de numărul prea mare de angajaţi. Aşa că s-a decis ca tocmai taxatoarele să fie disponibilizate. Evident, s-a recurs, din nou, la o metodă veche: înfiinţarea de chioşcuri de bilete. Şi tot evident, încasările au scăzut. Prin 2006, experimental, au fost montate automate de bilete în staţii, în locul chioşcurilor. Încă erau prea mulţi angajaţi la "Braicar", era concluzia de atunci. S-au cheltuit o grămadă de bani pe acestea, iar încasările au scăzut şi mai mult.
Tot experimental, s-au introdus şi validatoare electronice de bilete, astfel încât călătorii să nu mai poată călători de două ori cu acelaşi bilet compostat mecanic. Situaţia financiară era tot mai gravă, aşa că prin 2006 s-a trecut, experimental, la disponibilizarea controlorilor şi externalizarea serviciului de control către o firmă privată de pază. Firma nu se ocupa doar cu controlul biletelor, ci şi cu bătutul călătorilor. Experimental.
Nu a ţinut, călătorii împuţinându-se şi mai mult, şi s-a revenit din nou la controlorii "Braicar". Tot experimental, prin 2007, tot ca urmare a veniturilor tot mai mici, Braicar scumpea brusc preţul călătoriei, de la 1 la 1,5 lei. După numai o lună, s-a revenit asupra deciziei, pentru că vânzările scăzuseră şi mai mult.
Experimental s-au încercat multe, dar situaţia Braicar a fost din ce în ce mai proastă. Cine a câştigat din toate aceste experimente? Operatorii de maxi-taxi, evident, cu care nimeni de prin Primărie n-a încercat niciun fel de experiment.
