Între timp, USL a ajuns la guvernare. Singură, chiar dacă în Parlament este susţinută şi de minorităţi plus UNPR. A avea un nou guvern cu 6 luni înainte de alegeri, format de formaţiunea aflată în Opoziţie şi care ar urma să ajungă la Putere pentru următorii 4 ani, este visul oricărui alegător nehotărât (nu ar fi fost ideal ca Diacomatu şi Balcan să fi putut ocupa funcţiile de şef al CJ respectiv primar al municipiului la 1 ianuarie 2012?). Pentru că, oricât de proastă a fost guvernarea Boc - Băsescu, nu toată lumea era decisă să pună automat ştampila pe USL. Simpatizanţii liberalilor aveau oricum o strângere de inimă, legată de asocierea (contra naturii) cu PSD, iar conştiinţa multora dintre liberali şi pesedişti era chinuită de ideea de a-şi da votul pentru partidul lui Voiculescu, pardon, Constantin.
Această guvernare de probă de 6 luni va avea darul de a-i convinge pe mulţi dintre alegătorii mai indecişi - care, în ciuda sondajelor, nu sunt deloc puţini - să voteze sau nu cu USL. Situaţia nesperată pentru electorat, aceea de a avea un guvern în privinţa căruia să se lămurească înainte de a-şi da votul propriu-zis pentru următorii 4 ani, s-ar putea dovedi a fi însă arma de autodistrugere a USL. Dacă nu a sa ca entitate politică, cel puţin a şanselor de a obţine peste 50% din viitorul Parlament. Ceea ce echivalează cu o înfrângere. Nu că după alegeri va mai fi cineva care să se ferească de coaliţii cu UDMR, PRM sau PPDD, dar este clar că aflarea la guvernare, chiar şi pentru jumătate de an, va eroda din popularitatea USL mai mult decât orice campanie electorală a PDL, dacă s-ar mai fi aflat la guvernare până în noiembrie.
Iar primele semne au început: de la inflamarea cu care condamna acordurile cu FMI când era în Opoziţie, la respectarea întocmai a acestora, de la "dăm banii înapoi integral bugetarilor şi pensionarilor" la "staţi aşa să mai vedem până în decembrie ce şi cum", de la "armata" de competenţi de acum două săptămâni la numirea miniştrilor "înnot" şi "copy/paste" (chiar aşa, din milioanele de membri, să nu existe în PSD un singur profesor-manager de o reputaţie şi competenţă profesională impecabilă?), de la "ce prost a guvernat PDL" (şi nu că ar fi neadevărat) la primele bâlbe cu cota de impozitare neunică, TVA-ul scăzut şi CAS-ul diminuat. Între timp, cursul leu-euro a urcat spre noi culmi de regres şi necivilizaţie, iar orice vorbă aruncată aiurea de noua Putere referitoare la măreţele măsuri economico-populiste devine o sperietoare pentru orice investitor care priveşte spre România. Cum o dai, USL a pornit clar cu stângul, aproape sigur pentru că s-a trezit la guvernare luat pe nepregătite.
Şi, la cât de liniştit pare PDL acum în Opoziţie, unde are timp berechet să găsească şi cele mai ascunse pete din biografia noilor guvernanţi, pare că situaţia convine de minune echipei portocalii şi mai ales preşedintelui-jucător Băsescu, pe care de orice îl poţi bănui, mai puţin de prostie politică. Aşa parcă se explică şi zâmbetul satisfăcut al preşedintelui din ziua numirii lui Ponta în funcţia de premier.
Şi, cu toate că până la alegerile propriu-zise timpul pare extrem de scurt, acesta este suficient pentru Guvernul Ponta ca să demonstreze ceea ce (nu) este în stare. Din păcate sau din fericire, nu va trebui să pierdem încă 4 ani pentru asta.
