De fapt, aşa se întâmplă din '90 încoace. Majoritatea celor implicaţi în politică nu sunt decât nişte afacerişti mascaţi. Şi poate că forţez puţin termenul când spun "afacerişti", pentru că, la rigoare, nu e vorba decât de nişte incapabili. De ce spun asta? Pentru că doar în contextul în care se cuplează la resursele unui întreg oraş sau la nivelul întregii ţări aceşti "afacerişti" sunt capabili să obţină "profit". Mai mult decât atât, obţin acest "profit" omorând din faşă orice altă liberă iniţiativă. Este evident că pe o piaţă liberă tipul acesta de "afacerist" ar sucomba instantaneu.
Nu pledez în niciun fel pentru demonizarea acestui tip de intersecţie - afacerile cu politica -, dar nu pot să nu observ că, la noi cel puţin, combinaţia produce dezastre şi scoate la iveală monstruozităţi. Brăila reprezintă un exemplu perfect. Politicieni din diferite partide sunt acţionari la firme comune, firmele comune fac rost de terenuri şi contracte în urma votului din consilii (municipal şi judeţean) etc. Bun, să spunem că nu-i nicio problemă că, de pildă, un consilier municipal PNL este administratorul unei firme care este controlată de o alta care, la rândul ei, este controlată de un preşedinte pesedist. Nu-i nimic ilegal aici, în condiţiile în care consilierul municipal de care vorbim se abţine de la vot atunci când firma pe care o conduce cere în concesiune un teren de la Primărie. Problema e alta: ce a reuşit să facă dintr-un oraş această mână de oameni, având la dispoziţie toate resursele, toate aranjamentele, toate garanţiile, toate fondurile, toţi banii publici etc?
Păi, puteţi să vedeţi singuri! Luaţi la pas, cu răbdare, Brăila şi priviţi cu atenţie. Apoi consultaţi puţin statisticile. Dacă aveţi timp, încercaţi să rămâneţi pe stradă şi după lăsarea serii, să vedeţi pustiul şi vântul care bate prin colţurile de stradă.
Am de gând să fac pe placul politicienilor afacerişti şi să exclud orice element de etică din chestiune, că am văzut că-i enervează teribil, şi să iau în calcul doar "pragmatismul", "eficienţa economică". Şi ce constat? Că nu-i! Brăila, după 20 de ani de "pragmatism" lipsit de etică, n-a adus "prosperitate", ci sărăcie lucie. Încât ajungi să întrebi: Măi, băieţi, aveţi pe mână un oraş întreg, aveţi posibilităţi nelimitate de a acţiona, aveţi CJ-ul, aveţi Primăria, aveţi firme peste firme, aveţi slugi, maşini, case, vapoare, aveţi poftă de mâncare şi putere de muncă, aveţi mulţi ani în faţă ca să vă tot gândiţi, aveţi câţiva kilometri de Dunăre, aveţi zeci de mii de hectare de pământ arabil, aveţi pistoale, relaţii, neamuri şi prieteni, aveţi jurişti la dispoziţie, aveţi restaurante, hoteluri, aveţi baze de relaxare şi tratament, aveţi un Centru Istoric şi-o tradiţie de notorietate europeană etc... cum Dumnezeu aţi reuşit ca, pe an ce a trecut, Brăila abia să-şi mai tragă sufletul? Ce vă mai trebuie ca să reuşiţi să daţi acestui oraş puţină viaţă, puţină bucurie de a trăi? Bugetul Senatului american? Vă doresc să-l aveţi şi pe ăsta, dar tare mi-e teamă că nici cu ăsta nu veţi fi în stare de nimic.
