Fireşte, mă îndoiesc că mai era cineva care să creadă faptul că Voiculescu a fost vreun sfânt înainte de '89, însă cu atât mai ingrată este acum poziţia PNL, care, după ce, în 2007, şi-a exclus din partid unul dintre cei mai vizibili membri - vorbesc despre cazul Mona Muscă - pentru colaborare cu Securitatea, a ales să se întovărăşească cu partidul lui Felix şi cu audienţa Antenelor sale. Este bine să ne amintim faptul că cel care a cerut în urmă cu 4 ani excluderea din PNL a Monei Muscă a fost liderul de acum al liberalilor, Crin Antonescu. El a declarat la vremea respectivă că îşi întemeiază cererea de excludere pe trei capete de acuzare: colaborarea propriu-zisă, tăinuirea semnării angajamentului şi nerecunoaşterea gravităţii gestului. "PNL, dacă vrea să fie consecvent cu politica lui de deconspirare a Securităţii, trebuie să ia atitudine şi să îndepărteze foştii colaboratori", spunea Antonescu în 2007. Poate că nu mai miră pe nimeni că, în politică, principiile machiavelice sunt condiţiile succesului, însă cât de nobil trebuie să fie scopul lui Crin Antonescu pentru a-i scuza mijloacele şi inconsecvenţa? Merită membrii Partidului Naţional Liberal să suporte ruşinea de a sta, cot la cot, pas lângă pas şi umăr lângă umăr cu produsele de succes ale aparatului care le-a ucis părinţii-fondatori în puşcării? Merită singurul partid istoric supravieţuitor al celor 40 de ani de comunism şi al celor 20 de ani de tranziţie să intre în malaxorul amoralităţii? Probabil că da. Cel puţin ăsta pare a fi răspunsul pe care Crin Antonescu îl oferă de câţiva ani: sprijinul tovărăşesc oferit lui Mircea Geoană în al doilea tur de scrutin, alianţa cu PC-ul lui Felix, apoi uniunea cu PSD-ul tovarăşului Iliescu descriu nu atât foamea de putere - vizibilă la majoritatea politicienilor români - cât abdicarea de la principiile care transformaseră PNL într-o citadelă încurajatoare a valorilor fundamentale. Iar ceea ce se întâmplă la Bucureşti, se reflectă întocmai în teritoriu. În fond, dacă în capitală liberalii îl ţin în braţe pe baronul Voiculescu, de ce liberalii brăileni nu l-ar ţine în braţe pe baronul Stancu?
Incontinenţa liberală
Decizia este definitivă şi irevocabilă. Potrivit CNSAS, Voiculescu (senator, vicepreşedinte al Senatului) a fost recrutat ca informator de Securitatea comunistă în februarie 1970, primind numele conspirativ "Mircea". Acesta "a relatat verbal despre contactele şi schimburile de pachete între sportivii români şi cei străini, cu prilejul campionatelor de box din 1969, despre schimburile de valută" şi apoi, în Republica Socialistă Cehoslovacă, unde a însoţit ca translator echipele româneşti de hochei pe gheaţă. De asemenea, în 1973 a fost recrutat în reţeaua Direcţia a III-a, unde i s-a dat numele de cod "Felix", şi timp de doi ani a dat o serie de note informative despre colegi, rude plecate în străinătate şi cetăţeni străini cu care a avut contact.
