Dar asta e România, ţara contrastelor, a tuturor posibilităţilor, ţara în care a ajuns aproape la rang de lege expresia: "dacă un lucru merge bine, trebuie stricat". Cu atât mai mult cu cât stricarea lui poate aduce o serie de avantaje haitei de şacali.
Iar Brăila, unul din marile judeţe agrare ale României, nu avea cum să facă rabat de la această "lege". Aşa că uşor - uşor, au distrus pe rând tot ce se putea distruge: ferme de elită, sisteme de irigaţii, depozite, cercetare. Şi-au umplut buzunarele până la refuz, dar tot nu le e suficient. Încă mai e loc de şmenuri.
Aşa că, mai nou, le-a căzut cu "tronc" Inspectoratul de Seminţe. Ştiu ei cât de generos poate fi în "învârteli" acest domeniu, dacă încape pe mâinile cui trebuie! Parcă îi şi văd salivând prin birouri: pământ cât vezi cu ochii, vremuri electorale tulburi, conjunctură care favorizează fărădelegile, o groază de incompetenţi avizi după funcţii, dispuşi să închidă ochii şi să joace cum li se cântă. Mană cerească!
Nu e aşa? Atunci să îmi explice şi mie cineva cum e posibil ca două guverne şi doi miniştri de resort, amândoi agricultori cu CV-uri impresionante, să nu găsească o soluţie să rezolve criza din Inspectorat! Criză care, la urma urmei, tot de Ministerul Agriculturii a fost provocată - inspectoarele acelea n-au plecat de bine! Au plecat de epuizare şi stres, după luni de zile în care au cerut şi au tot cerut să li se permită a mai aduce oameni, pentru că sunt complet depăşite de volumul de muncă. Dar ele s-au plâns, ele s-au auzit, Bucureştiul n-a mişcat un deget.
Probabil că plecarea lor a picat tare bine în anumite cercuri, din moment ce, în loc să se conştientizeze pericolul că se poate alege praful de o unitate de elită şi că se pun în dificultate sute de fermieri, la Brăila PSD-ul şi PDL-ul şi-au dat mâna cu un unic scop: să aducă la conducere pe cine trebuie. Ce n-a mers în negocieri nu ştiu să vă spun, cert e că, iată, au trecut 9 luni de când Inspectoratul a rămas în doi oameni şi speranţele ca lucrurile să revină la normalitate sunt încă departe.
Fermierii cu state vechi, angrenaţi în activitatea aceasta de producere a seminţelor, ştiu însă cine poartă principala "vină" - specialiştii, care de-a lungul timpului au trecut prin acest inspectorat. Şi asta pentru că nu o dată li s-au imputat trei mari păcate, incompatibile cu statutul de angajat la stat, mai ales într-o unitate care lucrează pe profit: corectitudine, cinste şi profesionalism. Şi îi cred, drept dovadă stă renumele de care se bucură inspectoratul brăilean, nu doar în ţară, ci şi în lume.
