Dintotdeauna a fost aşa, chiar şi pe vremea comuniştilor. Ţine de educaţie, cred eu, de conduita civică a fiecăruia. Iar unde educaţie nu e, lipsa celor 7 de ani de acasă ar trebui suplinită de amenzi. Sancţiunile aspre ar putea rezolva, măcar parţial sau în timp problema. Dar nu se vrea. Şi mi-e clar că nu se vrea. NU pot să accept scuza că nu există o soluţie eficientă pentru combaterea acestui fenomen. Sunt prea săraci ca să plătească amenda sau să încheie un contract cu o firmă de salubritate, aşa cum spune primarul Simionescu?! Ok, accept. Dar asta nu înseamnă că nu pot fi sancţionaţi sau puşi să se achite de obligaţii în alt mod. De exemplu, să fie obligaţi ca, în contul amenzii sau al taxei de salubrizare, să lucreze cot la cot cu gunoierii sau, în cazul căruţaşilor, să li se confişte atelajul. Pune-l, când l-ai prins în flagrant delict, să încarce la lopată toată halda, iar a doua oară sigur se va gândi înainte de a arunca aiurea. Confiscă o căruţă, iar al doilea căruţaş sigur va sta în cumpănă dacă să rişte sau nu să-şi lase încărcătura pe unde-i vine. Nicio societate nu s-a educat prin închiderea ochilor, prin poveţe blânde. Ci prin autoritate, consecvenţă, fermitate în decizii şi sancţiuni proporţionale cu gravitatea faptei. Aşa, să-l baţi uşor pe umăr şi să-l căinezi, "Săracul! N-are de unde", nu obţii nimic. Şi e păcat de oraşul ăsta, că i s-a dus buhul în toate cele patru colţuri ale zării că e plin de gunoaie şi urât mirositor. Şi sărac, şi plin de câini vagabonzi, şi prăfuit, şi prost condus.
Revenind la gunoaie, mai trebuie spus şi că, pe lângă decenţă şi igienă, o atitudine fermă din partea autorităţilor ar însemna şi o economie la bugetul local de câteva sute de milioane de lei vechi pe an. Bani ce ar putea fi cheltuiţi cu chibzuinţă în folosul tuturor. De aceea, indulgenţa de care dau dovadă Primăria, firmele direct implicate şi justiţia mi se pare aberantă. Mi se pare strigător la cer să cheltuieşti periodic din bugetul comunităţii sume enorme pentru curăţarea haldelor de gunoi ilegale şi să faci "mai nimic" pentru a le recupera. De fapt, dacă stau bine şi mă gândesc, ceva fac dumnealor. Demonstrează că în Brăila, dacă eşti sărac şi ai tupeu, poţi să faci orice fără să te temi de consecinţe. Inclusiv să încalci legea.