Ce e de făcut? Vă spun eu: Victor Ponta trebuie să picheteze de acum sediul DNA, ca nu cumva - Dumnezeu ştie prin ce miracol! - să li se pară ceva procurorilor de acolo şi să-şi parcheze maşinile prin faţa Casei Albe din metropola brăileană. Ferească Domnul, căci să te ţii atunci rotule sărite, sistole înfundate şi intervenţii chirurgicale direct pe nervii spinali.
Ideea e că legea, ca principiu rece şi imobil, este fix o nimica toată. Numai tâmpiţii şi escrocii se ţin cu cerul şi pământul de legile inaplicabile. Şi s-ar părea că atât tâmpiţii, cât şi escrocii au o calitate comună: sunt mulţi. Primii nu înţeleg că statul de drept nu este "de drept" doar prin consfinţirea scrisă a legilor şi neaplicarea lor, iar cei din urmă tocmai asta vor: aproape 100.000 de acte normative cu care să se şteargă la fund, dar pe care să le îndese pe gâtul vreunui inconştient care s-ar hazarda să se lanseze în vreo aventură personală de subminare a acestui sistem împuţit. Deci, ce lipseşte din această ecuaţie? Simplu: puterea judecătorească.
Puterea judecătorească face parte dintr-un sistem judiciar în care nimic nu este ce pare a fi şi totul este exact invers de cum s-a stabilit. Formal, chiar este independentă. Dar, în esenţă, este aservită conjuncturilor, situaţiilor, momentelor şi diferitelor influenţe provenite din relaţiile personale. Nu ştiu dacă, la ora asta, se pot găsi în România 100 de judecători care să se considere cu adevărat "judecători", şi nu simpli funcţionari care trebuie să joace, periculos şi obositor, în aşa fel încât să nu supere nici canaliile, dar nici să transforme actul de justiţie într-o mascaradă evidentă. Pe de altă parte, asistăm - cazul Păsat a pus capac - la un control efectiv al Parlamentului asupra sistemului judiciar. De când şi până când un act de procedură penală, atunci când vizează un parlamentar, trebuie să fie supus aprobării Parlamentului? Este Parlamentul un supra-stat, o entitate care scapă oricărui fel de control? Trăim în Egiptul antic? Ce ar fi ca arestarea unui notar să presupună, în prealabil, aprobarea Asociaţiei notarilor? Sau a unui cizmar? Sau cum ar fi ca, pentru arestarea unui jurnalist, DNA-ul să ceară încuviinţare de la Asociaţia jurnaliştilor?
Putem vorbi de o adevărată putere a sistemului judiciar în stat doar atunci când, din plenul Parlamentului, va putea fi săltat un parlamentar pentru fapte de natură penală. Sau când un fost ministru va putea fi adus în faţa instanţelor de judecată pentru acelaşi tip de fapte şi condamnat fără atâtea perfuzii, echipe medicale şi frecţii pe frunte. Chiar mă gândeam... Cât de viguroşi sunt tovarăşii ăştia când se înfig prin banii "proştilor", ce mugete de taur emit când sfidează totul, dar ce sensibili devin când văd duba Poliţiei! Se lasă cu leşinuri de dametă, se miros săruri pentru revenirea în simţiri, se agită evantaie şi se aplică batiste reci pe piept...
Şi dacă vi se pare foarte obositoare toată această atenţie încordată asupra "transformărilor" prin care trece societatea românească, vă rog să vă aduceţi aminte de sfânta linişte din anii 2000-2004. Nici gândacul de Colorado nu apuca să deschidă gura ca să guste dintr-un lujer de cartof că şi veneau zapciii guvernului să vadă dacă are semnătura lui Năstase pe aripioare.
