În Brăila, în urmă cu 6 ani, o firmă a amenajat nişte trotuare, montând şi borduri. În cazul de faţă, nu doar că lucrarea în sine a ieşit de mult din garanţie, dar chiar şi durata de viaţă a bordurilor a expirat, fiind de exact 6 ani. Cum arată bordurile după 6 ani? Măcinate, ca şi cum ar fi fost construite din nisip. Sau din... rahat.
Tot în Brăila, undeva pe strada Focşani, alte borduri s-au stricat. După doar vreo 3 ani, în contextul în care au avut o perioadă de garanţie de 2 ani. Primăria Brăila nu numai că le va înlocui cu acelaşi gen de borduri, lăsate într-o magazie, dar primarul nici măcar nu mai poate spune cine este fabricantul acestora!
Cam aşa stau lucrurile în Brăila şi, în general, în România, şi altfel se întâmplă în Austria sau în oricare altă ţară mai la Vest de Balcani.
Nu ştiu cum se face, că la noi orice stradă nou asfaltată se strică la câteva luni după finalizarea lucrării (sau în cel mai fericit caz după expirarea banalei garanţii de 2 ani!). Orice bordură se fărâmă. Orice ţeavă se sparge. Orice marcaj s-ar trasa pe şosea se şterge după prima ploaie de parcă a fost folosit var - nici măcar lavabil. Orice iarnă aduce gropi în carosabil. Orice ciment crapă. Totul se strică în România.
Nu ştiu cu ce materiale se lucrează în Austria, Germania, Italia, Franţa, Ţările Nordice etc, dar acolo n-am văzut asfalt sfărâmat după prima deszăpezire. Şi ninge şi acolo zdravăn. N-am văzut nici străzi surpate, nici marcaje şterse, nici borduri mâncate. Şi nu, nu le înlocuiesc la fiecare 2-3 ani. Dimpotrivă, ţin cu zecile de ani, fără a fi nevoie măcar de reparaţii. Or folosi materiale extraterestre?
Nu, dar lucrările se fac cu simţ de răspundere, responsabilii care supraveghează şantierele şi care fac recepţiile sunt extrem de vigilenţi, pentru că altfel plătesc din propriul buzunar ori ajung direct în puşcărie, iar edilii sunt extrem de atenţi, pentru că altfel plătesc cu funcţia.
Iar dacă vă mai întrebaţi unde or fi banii pe care România niciodată nu-i are pentru ceea ce trebuie, căutaţi-i la constructori, la primari, la directori de primării şi ministere, la şefi de direcţii şi secretari de stat, la şefi de partide şi şefi de şantier, la miniştri, la parlamentari, la fiecare dintre cei care, de-a lungul acestor 22 de ani, a ocupat măcar un an vreo funcţie publică oricât de mică în marea schemă a achiziţiilor publice ori a avut orice afacere cu statul român. La ei sunt banii dumneavoastră.
La ei sunt banii dumneavoastră
Evident, nicio autoritate română nu avusese habar până atunci cine construise respectivul pod, că acesta avusese o garanţie de 100 de ani sau că firma care îl construise mai există şi că are evidenţa unui podeţ construit în Transilvania, în urmă cu un secol. Cert era că podul se afla încă în picioare, perfect funcţionabil.
