Am intrat în Uniunea Europeană pentru a trăi mai bine. Ăsta e un fapt confirmat mai mult sau mai puţin. Şi pentru a scăpa de taxe în relaţiile comerciale inter-ţări. Ăsta e un paradox, pentru că situaţia ar trebui să fie un avantaj, dar rezultatele stau de cele mai multe ori taman invers. Italienii, de exemplu, se plângeau deunăzi că benzina s-a scumpit peste măsură, ajungând aproape de 1,90 euro/litru. În România companiile petroliere tocmai au luat o amendă consistentă (880 milioane de lei) de la Consiliul Concurenţei, dar nu din cauza preţului, care şi la noi a crescut uşurel de-a lungul anilor, fără să dea un pas înapoi, ci pentru că s-au înţeles între ele să scoată de pe piaţă cel mai ieftin sortiment de benzină - Eco Premium - pe motiv că nu s-ar mai cere. Şi alte forme de energie - încălzire, gaz, curent electric - s-au scumpit. Dar toată lumea pare fericită că am ieşit din iarnă şi aşteaptă mai degrabă să se regleze preţurile în pieţele agroalimentare. Scumpirile se văd şi în alt mod. Aproape orice licitaţie se contestă de către perdanţi, iar, odată lucrările demarate, costurile cresc în mod inevitabil, astfel că fondurile alocate iniţial trebuie suplimentate. Să nu le dai dreptate olandezilor? Pentru că toată lumea vede asemenea lucruri (care au culminat cu acel contract penibil pentru construirea unei autostrăzi, renegociat după ce opinia publică s-a scandalizat şi reziliat după ce opinia publică s-a mai scandalizat o dată). Dar cu o floare nu se face primăvară, iar contractele pe bani publici au rămas la fel de "subţiri" şi pline de prevederi vagi, numai bune de profitat de către acei câştigători de licitaţii despre care vorbeam adineauri.
Spre ce ne îndreptăm? Jecmăneala continuă, iar câştigătorii reuşesc să se ascundă în continuare în spatele celor jecmăniţi. O taxă pe marile averi nu va putea fi impusă (dincolo de paravanul discriminatoriu), din cauză că deţinătorii marilor averi sunt cei care fac legile. Prea mulţi parlamentari, prea multe legi proaste, depăşite sau, dimpotrivă, găuri legislative numai bune de permis dispariţia câte unui ales după ce i se descoperă o groază de matrapazlâcuri.
Institutul de Politici Publice a publicat recent un studiu care arată că din 19,8 miliarde de euro cheltuiţi în anii 2009 şi 2010, aproape un sfert putea fi economisit dacă produsele şi serviciile achiziţionate ar fi fost procurate în urma unor licitaţii corecte. Este doar vârful aisbergului, pentru că mai mult de jumătate din volumul achiziţiilor efectuate în cei doi ani s-a făcut în afara Sistemului Electronic al Achiziţiilor Publice. IPP mai spune doar că toţi aceşti bani aruncaţi în mod iresponsabil pe "Apa Sâmbetei" ar fi putut acoperi lejer mai mult de jumătate din fondul anual necesar pentru plata pensiilor. Adică tocmai acel minus de care s-au plâns în atâtea rânduri preşedintele şi fostul prim-ministru. Acum, fără nicio încercare de a îndrepta vreo lege strâmbă sau de a pedepsi vreun cheltuitor iresponsabil de bani publici, se va aplica (a câta oară?) metoda Bancorex: statul va acoperi şi această prăpastie din bani publici. Probabil cu fonduri luate de la medicamente şi alte materiale sanitare - scumpite şi astea continuu şi prea vizibil (lacom) în ultimii ani. O mână spală pe alta sau jecmăneala cu jecmăneală se acoperă.
