Nomenklatura PDL

Astfel stând lucrurile, criza actuală a PDL-ului pare a se produce în felul următor: Blaga, Videanu şi Berceanu lucrează intens la sabotarea oricărei mutări a lui Emil Boc, urmărind astfel să blocheze calea de acces a aripei reformatoare reprezentată de Cristian Preda-Monica Macovei-Sever Voinescu, prin izolarea ei într-o zonă de exercitare a viziunii doar la nivelul declaraţiilor politice. Altfel spus, privându-i de funcţionalitate, care nu se poate manifesta decât prin câştigarea suportului filialelor locale, fapt care, implicit, duce la obţinerea butoanelor decizionale. În plus, dacă Boc va fi exilat la Palatul Victoria (în caz că va rămâne premier), acest lucru va trage după el aruncarea reformiştilor într-o paralizie totală, deoarece singura punte de legătură cu vârful partidului ar fi complet distrusă.

Cu alte cuvinte, fenomenologic privind lucrurile, criza PDL-ului este, de fapt, criza unui partid aflat în tranziţie. În ce fel de tranziţie? În tranziţia de la dezarticulare (Blaga, Videanu, Berceanu) la destin (Preda, Macovei, Voinescu). Ca să fiu mai exact: de la mentalitatea hapsână şi tribală a neo-nomenklaturii la aerul proaspăt al discernământului doctrinar. Căci un partid care funcţionează ca o junglă de S.R.L.-uri, cum este, în mare parte, cazul PDL-ului, este un partid care produce pe bandă rulantă doar retard social şi camuflaje pentru paraziţi. Punct!
De fapt, care este marea problemă cu Blaga, Videanu şi Berceanu? Simplu: sunt nişte personaje cărora lupta onestă le provoacă apoplexie. Odată puşi în balanţă cu politicieni de talia lui Cristian Preda, Monica Macovei sau Sever Voinescu (adică, politicieni moderni în articularea gândirii politice), le-ar fi demascată dintr-un foc impostura, căci atât Blaga, cât şi Videanu şi Berceanu sunt, fiecare în parte, reprezentanţii unui arhetip instrumentalist căruia sita istorică i-a dovedit caracterul falimentar, anume "partidul-stat". În limbaj liber, partidul în care toată lumea sapă pe la spate pe toată lumea într-o luptă sălbatică pentru funcţii şi... cam atât! Ei bine, odată scoşi din această "paradigmă" şi aruncaţi pe un front în care doctrina şi proiectul economic ar reprezenta singurele arme, am asista la o năucitoare paradă de amatorism. Aţi observat că întreaga ştiinţă politică a unor politicieni de teapa lui Blaga, Videanu şi Berceanu, atunci când vor să-şi "exemplifice potenţa", se rezumă doar la o avalanşă de elucubraţii pe marginea statutului partidului?

Viziune politică? Nici gând! Gramatică doctrinară? Vai, mama lor (scuzaţi-mi expresia)! Reformă? Poate pe lumea cealaltă!

În fine, dacă uninominalul va decide soarta viitoarei conduceri a PDL, atunci vom asista live, pentru cel puţin un deceniu, la distrugerea totală a şanselor conturării unui pol de dreapta autentic. Vom trăi în aceeaşi bulă cu hiene ferchezuite!

Apropo, cu cine credeţi că va merge PDL Brăila la alegerile de la centru? Cu reformiştii, nu-i aşa?