Accesibile la preţ, facil de achiziţionat, etnobotanicele au pus stăpânire relativ uşor pe toată ţara, în februarie 2010 consumul lor fiind considerat deja o problemă naţională. S-a impus, astfel, apariţia unei ordonanţe guvernamentale, pentru a le scoate în afara legii. La Brăila, medicii numărau deja cu zecile tinerii care consumaseră aceste plante şi ajunseseră la spital cu stări de leşin şi chiar în comă. În municipiu erau deja nouă magazine, ordonanţa nerezolvând mare lucru. Produsele interzise au fost retrase, dar locul lor a fost luat de altele, după unii medici chiar mai periculoase decât primele.
În februarie 2011, amploarea fenomenului a obligat autorităţile locale să ia măsuri concrete. Comisii mixte, controale, amenzi şi, rând pe rând, magazinele au fost închise, ultima redută cedând, sub presiunea comisarilor Gărzii Financiare, în urmă cu câteva zile. Şi chiar dacă, neoficial, etnobotanicele rămân accesibile consumatorilor brăileni, lucrul acesta, cred eu, ar trebui să ne bucure. Putem vorbi de o primă luptă câştigată. Iar din acest punct de vedere, autorităţile brăilene chiar s-au mişcat bine. Însă e doar o luptă. Războiul nu e nici pe departe încheiat.
Şi asta deoarece afacerea pusă la cale de gălăţean a devenit deja o reţea ce pare indestructibilă. Bazată pe slăbiciunile tinerilor, s-a extins ca o caracatiţă, atât în mediul real, dar, mai ales, în cel virtual. Iar în zona aceasta virtuală se pare că luptele sunt mult mai greu de câştigat. Şi până se vor lămuri autorităţile cum stă treaba cu internetul, teribilişti, imaturi, inconştienţi, tinerii noştri vor continua, cu preţul propriei sănătăţi sau chiar vieţi, să umfle conturile acestei afaceri.
