Un alt peşte mare a căzut tocmai la Bruxelles, dar nu în mâinile vreunui procuror, ci ale unor ziarişti versaţi de la o prestigioasă publicaţie britanică, Sunday Times. Aceştia au căutat în rândul eurodeputaţilor câteva exemple de proastă înţelegere a activităţii de lobby - care înseamnă promovarea intereselor unei firme sau unor companii în mediul politic, în sensul obţinerii unor facilităţi. Practica este acceptată - în definitiv, mediul economic şi cel politic sunt dependente unul de celălalt - dar strategiile aplicate sunt de multe ori la limita legală şi morală. Atunci când această limită e depăşită, interpretarea gestului poate căpăta aspecte chiar penale.
Ceea ce a făcut Adrian Severin, altfel un personaj de marcă al politicii româneşti - acceptarea promovării unui amendament într-un proiect de directivă europeană în schimbul unor bani, chiar dacă a eliberat factură pentru ei - este incompatibil cu poziţia sa de europarlamentar. Alţi doi colegi de-ai săi, un austriac şi un sloven, au părăsit deja legislativul european, dar nu şi Adrian Severin. Chiar huiduit în plen, el susţine că demisia ar însemna o recunoaştere a vinovăţiei sale, dar impresia generală este că românul nu renunţă la salariul generos (peste 6.000 de euro) şi la numeroasele facilităţi oferite de mandatul de europarlamentar (fond de protocol, rentă viageră etc.). În definitiv, mai sunt încă trei ani de parcurs din acest mandat, la terminarea căruia Severin va avea frumoasa vârstă de 60 de ani. În plus, imunitatea conferită de calitatea sa împiedică desfăşurarea unei anchete judiciare corecte. Şi DNA s-a implicat în acest caz, dar o altă revistă britanică, cel puţin la fel de prestigioasă ca prima - The Economist - are deja o concluzie: încăpăţânarea lui Severin este tipică pentru politica din România, unde demisiile determinate de acuzaţii de corupţie sunt practic necunoscute, în vreme ce scandalurile de mită sunt atât de obişnuite încât rareori devin ştiri internaţionale. Clar, concis şi, din nefericire, foarte adevărat.
O ruşine naţională şi una internaţională
Sfârşitul de săptămână a mai adus un peşte mare în năvodul procurorilor DNA, un personaj care ar fi trebuit să fie un model pentru zecile de mii de cotizanţi pe care îi reprezenta şi pe care se baza în lupta proletară cu guvernul bezmetic. Marius Petcu, de la CNSLR-Frăţia, a fost prins în flagrant încasând o şpagă de 40.000 de euro de la reprezentantul unei firme de construcţii. Ulterior, a ieşit la iveală şi averea adunată de Petcu: terenuri, case, conturi bancare, bijuterii etc. Agenţia Naţională de Integritate începuse de ceva vreme să verifice bogăţiile acumulate de cei aflaţi în fruntea federaţiilor sindicale, după ce, anul trecut, aceştia au opus o dârză, dar inutilă, rezistenţă împotriva publicării declaraţiilor de avere. Chiar în Senatul căzut între timp în mâinile opoziţiei se duc lupte grele de culise pentru ca liderii sindicali să fie scutiţi de publicarea acestor declaraţii. Devine tot mai limpede de ce.
