Turismul este o industrie înfloritoare, extinsă la nivel planetar. Unele ţări din asta trăiesc, altele - precum România - abia dacă l-au băgat în seamă până de curând. Dar niciodată nu e prea târziu să ne promovăm valorile şi să investim în domeniu. Astfel, pe măsură ce oferta de cazare este deja acoperitoare, şi obiectivele turistice încep să fie tot mai vizibile din exterior. Ar mai fi nevoie de o mână de gospodar la Lacu Sărat, precum şi de ceva curaj şi susţinere financiară pentru renovarea clădirilor cu valoare istorică şi arhitectonică din centru. Promovarea evenimentelor cultural-artistice rămâne, şi ea, esenţială, indiferent că e spectacol la teatru, concert pe esplanadă ori întrecere sportivă.
Iar, câtă vreme nu e podul, mai bine pariem pe Insula Mică. O splendoare puţin vizibilă, care aşteaptă să fie redescoperită în fiecare zi de alţi şi alţi vizitatori. La Roşia Montană suntem pe cale să pierdem o fărâmă de paradis, însă la Brăila se poate păstra una cu minim de efort. Nici sudul Floridei - zonă de asemenea declarată rezervaţie naturală, ca şi Insula Mică - nu arată atât de frumos precum acest petic de sălbăticie nativă de la noi. Un motiv în plus să o arătăm şi altora, măcar ca o Deltă a Dunării în miniatură. Ar aduce un mic aport la bugetul local şi, ce e mai important, renume turistic Brăilei.
Pariu cu turismul
Principalul atu al Brăilei este Dunărea, "autostrada" care asigură legătura cu alte oraşe din sudul ţării, dar şi din Europa. Un pod îi mai lipseşte, dar asta e problemă veche. Proiectul se află, în mod tradiţional, pe lista de priorităţi a Guvernului, pentru că, la valoarea sa estimată (ultima oară ajunsese la 150 milioane de euro), ar fi o povară pentru bugetele a trei consilii judeţene - Brăila, Galaţi şi Tulcea, care nici măcar nu se numără printre cele mai bogate din ţară. Un aeroport, precum cel care ar urma să fie ar costa de două ori mai mult decât podul, or cei de la FMI tocmai ne-au prevenit că recesiunea va lovi puternic Uniunea Europeană şi mai ales ţările est-europene, spre sfârşitul anului. Aşadar, încă un an în care va trebui să ne descurcăm cu ce avem. Şi totuşi nu putem spune că n-am avea cu ce!
