Au trecut alegerile, iar primul efect sesizabil este ca avem cutiile postale mai curate. Deja campania a fost descrisa chiar de actorii sai drept cea mai agresiva - aspect ce a înlocuit normalitatea dialogului, câta vreme între protagonisti nu exista respect, ci doar balacareala. Pe asta din urma o resimt inclusiv alegatorii, si ei balacariti în toate felurile de guvernele care s-au perindat pe la Palatul Victoria din '90 încoace. Dar chiar si asa, ei merg în continuare la vot, probabil pentru ca doar atunci simt ca sunt respectati sau cel putin ca li se acorda atentia care lipseste cu desavârsire în ceilalti trei ani si zece luni cât tine un mandat.
Numai ca semnalul (prezenta mare la scrutin) este prost perceput sau voit neînteles de clasa politica înstapânita pe România. De aceea au si ajuns membrii ei sa se minuneze (în sens propriu, de data aceasta!) de succesul unor "rebeli" precum braileanul Marian Capatâna sau bucuresteanul Nicusor Dan. Cele peste 9.000 de voturi obtinute de primul si cele noua procente câstigate de cel de-al doilea impun respect si niciun politician nu a îndraznit sa se atinga de ele.
Diferenta covârsitoare de scor la localele abia încheiate era de asteptat. De altfel, pe tot continentul, guvernele prinse de criza au fost sanctionate. Ultimul exemplu l-a dat Franta, unde Sarkozy a fost înlocuit luna trecuta cu un socialist, iar luna aceasta se schimba si Parlamentul de pe dreapta pe stânga. Însa democratia originala de la noi a fost mai ferma în privinta rezultatelor, aducând aminte de ierarhia alegerilor din 2000, când românii erau, ca si azi, satui de reforme. Atunci, PDSR luase 46 la suta, iar PNL si PD câte 9 la suta dupa redistribuirea din Parlament (UDMR avea 8 la suta, cam cât PPDD-ul azi). În 1990 a fost si mai si: democratia sociala înrosea, practic, toata harta tarii.
Exista însa ceva care a ramas neschimbat în ultimii 22 de ani: sistemul de votare, cu "n" buletine de vot, cu stampile de care trebuie avut grija sa nu cada în urne si cu o greoaie procedura de contabilizare a rezultatelor. Mai multe tentative de modernizare si chiar de informatizare a votului - care ar face posibila votarea din strainatate, precum si afisarea mult mai rapida a rezultatelor - au ramas fara rezultat. Ultima propunere în acest sens (a PDL) a fost în mod suspect respinsa de ceilalti. Drept urmare, avem tone de maculatura (când tendinta mondiala este de a elimina hârtogaraia), avem jonglerii cu zeci de mii de buletine de vot (ceea ce pe calculator s-ar observa imediat), avem cereri consumatoare de resurse pentru renumarare (care dureaza si, de cele mai multe ori, nu schimba nimic). De bun simt ar fi schimbarea si a sistemului de vot, nu doar a modalitatii de alegere a administratiei si regimului, dar lipsa de încredere si interesul de partid sunt argumente puternice. Bunul simt înca nu.
Pâna si celebrele exit-poll-uri si-au dovedit cu succes eterna ratacire prin calculele statistice. Din pacate, acest prost simt în privinta estimarilor înca nu a fost contestat de cei care angajeaza asemenea institute de chestionari publice. Cine stie ce guverne de-o noapte vor mai scoate la toamna, în seara alegerilor parlamentare?
