Întorcându-ne în timp, de la începutul anului şi până acum, inspectorii, fie ai Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, fie ai Protecţiei Consumatorilor, au tras mai multe semnale de alarmă. Apă, lapte, carne, pâine, peşte, plus toate derivatele lor, nu a fost control care să nu se finalizeze cu câte un comunicat de presă în care ni s-a explicat în amănunt ce au urmărit inspectorii şi ce au constatat, sancţiunile aplicate şi măsurile impuse pentru intrarea în conformitate. Un sigur detaliu a lipsit. Din toate. Numele incriminatului.
Niciodată, dar niciodată nu am găsit într-un asemenea comunicat numele magazinului de unde s-a confiscat marfa, numele firmei sau producătorului la care s-au depistat neregulile, ori marca produsului. De fiecare dată am fost informaţi cu jumătăţi de măsură. Am fost avertizaţi şi atât. Iar din punctul meu de vedere, aceasta e o atitudine complet incorectă şi păguboasă.
În primul rând faţă de consumator. E frustrant să fie lăsat mereu în ceaţă, să îi fie teamă să mai consume un anumit produs, mai ales acum, când nici măcar preţul nu mai reprezintă o garanţie a calităţii. E frustrant pentru mine ca jurnalist, de exemplu, să nu pot oferi informaţii complete, ba, mai mult, să pot fi acuzată de cititori - şi au fost şi asemenea situaţii - că mi-ar fi teamă să fac publice anumite aspecte sau, mai rău, că aş proteja o anumită firmă. La fel de frustrant ar trebui să fie şi pentru inspectori, pentru că munca lor nu are practic o finalitate palpabilă pentru cetăţeni - şi unii chiar recunosc că au deseori senzaţia că luptă cu morile de vânt. Amenzile sunt extraordinar de mici, astfel încât, financiar, firmelor le e mai simplu să persiste în nereguli decât să intre în legalitate. Apoi pot fi contestate în instanţă, iar procesele se întind pe ani, ori pot fi achitate la jumătate într-un anumit termen, ceea ce înseamnă firimituri pe lângă avantaje. Dar cel mai frustrant ar trebui să fie pentru producătorii corecţi. Ei sunt primii care o încasează, ştiut fiind că după o asemenea "avertizare" scad dramatic vânzările la toate produsele, indiferent de marcă, din gama celui incriminat. Şi s-a văzut foarte clar lucrul acesta, în urmă cu câteva săptămâni, după scandalul cu carnea şi laptele. De aceea, din punctul meu de vedere, ei ar trebui să fie primii care să se răzvrătească împotriva celor două legi ce îngrădesc dreptul autorităţilor de a face publice numele societăţilor sancţionate.
Pentru că, incredibil, nu una ci două legi - Legea 544 a informaţiilor de interes public şi Legea concurenţei - îi "apără" pe aceşti agenţi economici care pun mai presus de siguranţa alimentară şi sănătatea populaţiei, propriul interes financiar. Cu aceste legi de partea lor şi cu avocaţi puternici în spate - iar în multe cazuri e vorba chiar de case mari de avocatură - e limpede de ce persistă această "fereală" în a le deconspira în totalitate mârşăviile.
Ei susţin că nominalizarea într-o listă a ruşinii le-ar aduce prejudicii consistente. Iar pentru aceste "prejudicii", au avut întotdeauna grijă să ceară în instanţă daune greu de suportat de o autoritate a statului. Ei susţin că au dreptul la liberă şi loială concurenţă. Dar colegii lor, care nu fac rabat de la reţetă, calitate, igienă, nu au? Ei susţin că au dreptul la imagine. Dar noi!? Noi nu avem dreptul la siguranţa că ceea ce cumpărăm e hrană, nu lături!? Se pare că nu, drepturile sunt doar ale lor, iar asta e vizibil în igiena şi învălmăşeala din magazine şi în calitatea din ce în ce mai îndoielnică a unor produse.
De aceea cred că e vremea unei alte abordări. Modificarea legislaţiei, care să IMPUNĂ publicarea numelor tuturor celor dovediţi că au încălcat normele de producere şi comercializare şi o sancţionare cu adevărat dureroasă a neregulilor, le-ar oferi tuturor agenţilor ecomici o concurenţă cu adevărat loială, iar nouă, consumatorilor, dreptul de a alege în cunoştinţă de cauză. De ajuns că vrem, nu vrem, ştim, nu ştim, băgăm în noi E-uri cu nemiluita. Măcar să avem mulţumirea că puţinele produse naturale care se încorporează în aceste chimicale sunt în termenul de valabilitate şi au fost prelucrate şi păstrate igienic. Măcar atâta drept să avem şi noi!
Pe ei îi apără legea. Pe noi, cine?
Zeci de sancţiuni au fost acordate, sunt convinsă mare parte din ele deja contestate în instanţă. Pentru că legea permite agenţilor economici să conteste orice proces verbal întocmit în urma unei acţiuni de control şi să meargă în instanţă pentru a-şi "apăra" drepturile.
