De data asta însă secretul a fost bine ţinut inclusiv faţă de liderul PNL. A fost Antonescu lucrat pe la spate? A fost prea ocupat cu tirurile contra celor de la putere şi i-a scăpat din atenţie propria ogradă? Pierderea încă unei bătălii cu Băsescu & Co este prea vizibilă, iar temperamentul energic al lui Crin Antonescu nu i-a fost aliat de astă dată. Tocmai reacţia sa la aflarea veştii (s-a autosuspendat din partid?; şi ce dacă?; noi tot îl dăm afară!) este cea care face să pară reuşită "lovitura" lui Băsescu.
Poate că Teodor Meleşcanu n-a constituit o miză importantă. La cei 71 de ani ai săi (pe care îi va împlini pe 10 martie), el este un veteran în politica românească - dacă considerăm şi anii petrecuţi în diplomaţie înainte de 1990, pentru care tocmai a primit confirmare prin Legea periată a lustraţiei că sunt buni de trecut în CV. E adevărat că, pe de altă parte, trebuie să fii vulpoi bătrân ca să conduci un serviciu precum Informaţiile Externe în vremurile de azi. Calmul şi echilibrul l-au caracterizat întotdeauna pe noul director al SIE, dar i-ar mai trebui măcar două ingrediente pentru acest serviciu: clarviziune şi mână fermă. Or, priorităţile anunţate de noul şef al SIE vizează mai degrabă partea de comunicare cu celelalte instituţii ale statului.
Ce rămâne în urma fostului senator liberal? Efectivul Senatului scade de la 135 la 134 de membri, dintre care 68 sunt ai coaliţiei de guvernământ, iar 66 - ai opoziţiei (numărându-l aici inclusiv pe neafiliatul Mircea Geoană, recent exclus din PSD). Cvorumul va fi însă acelaşi (68 prezenţi, respectiv jumătate plus unu), adică întregul efectiv al aleşilor Puterii, ceea ce, în actuala grevă parlamentară a opoziţiei, va fi greu de atins. Un pas înainte, totuşi, spre desfiinţarea cu totul a acestei camere parlamentare. Aşadar, pentru moment, plecarea unui parlamentar din opoziţie, respectiv al lui Teodor Meleşcanu, nu aduce un câştig celeilalte tabere.
În schimb, imaginea preşedintelui jucător îşi revine, în bună parte pe fondul scrâşnetelor din dinţi ale liderului PNL. Fără aceste răbufniri, s-ar fi putut spune într-o măsură mai mare că PNL îşi aduce o contribuţie la realizarea intereselor României. Sigur, şi cel aflat la timona ţării ar fi avut partea lui de câştig, dar aşa ceva este de neconceput pentru încăpăţânatul Antonescu. Din păcate, liderul PNL mai coboară astfel un pic, chiar şi în comparaţie cu aliatul său de la PSD, care pariază de ceva vreme pe seriozitate şi stăpânire de sine.
Politică şi durere
HotNews, de exemplu, a dat timpul înapoi cu două luni, până în noaptea de Revelion, când - putem să-i spunem aşa - fostul liberal se nimerise în acelaşi local cu şeful statului şi cu membrii marcanţi din PDL, la Predeal. Dacă acolo s-au făcut jocurile, inclusiv pentru schimbarea lui Boc cu Ungureanu, asta s-ar putea să nu aflăm prea curând. O fi politica de moravuri uşoare, dar deseori se arată pudică, mai ales faţă de oamenii obişnuiţi. Cert este că în mai puţin de două luni s-au produs schimbări consistente la vârf.
