Reforma le este potrivnică, deci trebuie adaptată unor interese bine determinate. Rictusul juvenil al lui Ponta, politica de poker a lui Antonescu şi trecutul scârbos al lui Voiculescu şi-au dat mâna în realizarea a ceea ce va rămâne cunoscut în istorie drept Marea Adunătură a anului 2011. Şi nu exagerez cu nimic: Ion Iliescu recunoaşte în penelistul Antonescu un vajnic exponent al stângii, Antonescu îi spune lui Iliescu că-i va deconspira vreo câţiva pesedişti maniaci de dreapta, adolescentul automobilo-bascheto-marxist Ponta face politică imperialistă, adică vrea să fie prim-ministrul Marii Adunături, iar Voiculescu le pune la dispoziţie Economia de Piaţă, recte Arhivele Delaţiunii "Antena" SRL. Marea Adunătură are şi proiecte, nu numai dragoste de haită. Crin Antonescu promite "un model nou de societate, un model nou de economie". Măi, să fie! Ce fel de societate, mirabile Altfel? Una cosmologică? Dar economie? Chinezească, cu conducători nemţi şi medici africani? Sau poate o societate şi o economie crinantonesciene, bazate exclusiv pe zâmbet hollywoodian şi sfântă indignare de amvon? Dar, până să dăm răspunsul, intervine intempestivul Guevara de Dâmboviţa, Karate Kid de PSD, marele bătăuş de preşedinţi, cel care, dormind în gară la Paris, a crezut că a absolvit Sorbona, Ponta pe celestul său nume. Iată-l cum glăsuieşte: se autopropune Mare Şef al unui grup de lucru care să stabilească priorităţile economice, administrative şi sociale. Amuţesc fiarele pădurii, nu alta, iar privighetorile nu mai cântă. Dan Voiculescu, pe de altă parte, s-a apropiat, probabil, de insolita adunare mânat de obiectivul implicit al Adunăturii, excluderea oricărui raport politic cu Traian Băsescu. Dar de ce nu excluderea oricărui raport politic cu România?
Despre Iliescu, Ponta, Voiculescu s-a spus totul, se ştie totul. Cei trei nu mai pot face decât obiectul unor lătrături într-o noapte sinistră şi geroasă. Dar Crin Antonescu încă mai uluieşte cu comicăriile pe care, cu nedezminţită fanfaronadă, le produce voios sub ropotele de aplauze ale susţinătorilor somnoroşi care, la rândul lor, epuizează politica în garderobă şi economia în canapeaua de piele. La capătul acestor ameţitoare şi monstruoase combinaţii nu stă nimic altceva decât o convingere: că din căpşorul poporului lipseşte orice fărâmă de educaţie politică. Pe asta se bazează această mare "farsă plină de râsul larg şi gras", cum spune Emile Verhaeren.
Un singur gest semnificativ, care îndeamnă la păstrarea sănătăţii mintale: hotărârea lui Vladimir Tismăneanu de a returna premiul "Ion I. C. Brătianu", primit în 2001 de la PNL.
