Primul şi cel mai important este acela că numele lui a rămas nepătat, singurul cu care ar putea fi comparat sub acest aspect fiind cel al Guvernatorului BNR, Mugur Isărescu. De actualul premier nu s-a legat niciun scandal de corupţie, în condiţiile unei prese "mogulizate", majoritar ostile, care a exploatat la maximum orice amănunt negativ din comportamentul, limbajul sau statura lui Emil Boc. În al doilea rând, actualul prim-ministru şi-a asumat un set de măsuri extrem de dure care au vizat atât depăşirea crizei economice, cât şi reformarea unor structuri de stat, devenite adevărate reţele de crimă organizată. Sigur că reformele, pentru a fi cu adevărat "încarnate" în sistem, trebuie nu numai continuate de clasa politică, ci şi acceptate la "firul ierbii", cum se spune, dar până acum, de 20 de ani, NICIUN guvern n-a încercat măcar să îndrepte lucrurile. Sindicate cu şefi ca pe vremea lui Jimmy Hoffa, poliţişti, vameşi, poliţişti de frontieră, mână-n mână cu contrabandiştii şi evazioniştii, discrepanţe enorme, de ordinul sutelor de milioane lunar, între categoriile de pensionari, între salariaţii bugetari şi cei din sectorul privat, angajări cu ghiotura în administraţiile locale şi centrală, concomitent cu umflarea birocraţiei şi sufocarea contribuabilului onest şi câte şi mai câte. Aşa nu se mai putea, cineva trebuia să aibă îndrăzneala să pună degetul pe aceste răni, devenite cangrene pentru societatea românească. Traian Băsescu? Emil Boc? Probabil, dar nu singuri. S-au format echipe în Guvern, în Parlament, în DNA, în DIICOT, în SRI, în Poliţie, în direcţiile de finanţe ş.a.m.d., în general în instituţii ale statului, care ar trebui să vegheze la respectarea legalităţii. Aceste echipe provoacă frisoane vechilor structuri, într-o coabitare "care pe care" în cadrul aceloraşi instituţii. Cu siguranţă, însă, printre cei care-au dorit desfiinţarea acestor structuri maligne nu s-a aflat Vasile Blaga. El este cel care s-a aflat în vârful grămezii, în vreme ce chiar sub scaunul lui secretarii de stat negociau afaceri de milioane de euro şpagă. El a păstrat în funcţii şefi de inspectorate, precum plângăciosul de mila interlopilor care-a păstorit poliţia de la Piatra Neamţ. Culmea, la schimbarea din funcţia de ministru al Administraţiei şi Internelor, cine plângea cel mai tare după Vasile Blaga? Actuala Alianţă USL. Şi tot pe Vasile Blaga îl vrea în fruntea PDL, Constantin Dumitriu, şeful democrat-liberalilor brăileni. A făcut ceva Blaga pentru Brăila? Îi aduc aminte domnului Dumitriu că pe vremea Alianţei DA, când Blaga era ministrul Administraţiei n-a mişcat un deget pentru anularea nedreptăţii făcute Brăilei de Guvernul Năstase: mia de hectare luată cu japca din administrarea judeţului nostru şi dată cadou Primăriei Galaţi. Dar pe vremea aceea, Dumitriu "juca" la Galaţi şi probabil că aspectul acesta nu l-a deranjat.
Cred că, de fapt, prea puţin contează ce-a făcut Blaga pentru Brăila sau ce va face. Cei care-l susţin pe Blaga mizează, probabil, pe redeschiderea dialogului cu PSD sau PNL, astfel încât pierderea alegerilor să nu fie prea dureroasă. Alţii speră că Blaga va "relansa" procentele partidului şi va decelera vehiculul numit DNA, care a ajuns să streseze prea multă lume.
În fine, eu cred că Emil Boc va câştiga preşedinţia PDL, iar Brăila, ca de obicei, va pierde în faţa Bucureştiului, la fel ca pe vremea PDSR, CDR, PSD, PNL-PD, datorită politicii aleşilor noştri iubiţi.
