Era extrem de previzibil acest fapt, încă din anul 2009, când atât preşedintele Băsescu, cât şi prim - ministrul Boc introduceau în mod deliberat, pensionarii în categoria asistaţilor social.
Adevărul este acela că pensionarii sunt sau ar trebui să fie, beneficiarii contractului social pe care l-au încheiat cu statul în cursul a 35 - 40 de ani de activitate profesională, perioadă în care au contribuit la bugetul asigurărilor sociale de stat, dorindu-şi să aibă o pensie decentă la sfârşitul carierei.
Dintr-o firească curiozitate, am citit Proiectul noii Legi a pensiilor şi am constatat, cel puţin din punctul meu de vedere, că mult trâmbiţata reparaţie privind "pensiile nesimţite" este doar o găselniţă, un simplu pretext pentru a lovi din nou în părinţii şi bunicii noştri.
Considerând poate că România a început să existe odată cu începutul guvernării portocalii, factorii de decizie contemporani cu noi - din păcate, încearcă din nou să păcălească opinia publică. Astfel spun că nu vor fi afectate decât persoanele care au beneficiat de legi speciale de pensionare, deşi, prin dispariţia corelaţiei dintre valoarea punctului de pensie şi salariul mediu pe economia naţională, pensionarii de toate categoriile au pierdut prin necorelare, numai în luna ianuarie cca 90 lei, în condiţiile în care viaţa se scumpeşte pe zi ce trece. Un alt "mister" îl constituie şi faptul că actuala Legea a pensiilor atât de contestată astăzi de către reprezentanţii puterii portocalii, Legea nr.19 / 2000, este creaţia unor membrii reprezentativi, la acea vreme, ai actualului partid de guvernământ, în frunte cu un foarte bun profesionist, referindu-mă aici la Simona Marinescu, pe atunci secretar de stat în cadrul Ministerului Muncii, în colaborare cu sindicatele, patronatele, organizaţiile de pensionari, societatea civilă, dar şi după consultarea celorlalte partide politice.
Iată că, după numai 10 ani, în modul în care ne-a obişnuit, puterea actuală abjură, cu "uşurinţa unei uşuratice" şi nonşalanţă, de la principii pe care ea însăşi le-a instituit, nu cu foarte mult timp în urmă.
O nedreptate!
Însă minciuna cea mai sfruntată o constituie "neafectarea" pensiilor cadrelor militare, indiferent de structura în care şi-au desfăşurat activitatea.
Este nefiresc să loveşti într-o categorie socială, care pe lângă atribuţiile specifice profesiei, de-a lungul timpului, a contribuit efectiv la realizarea unor obiective economice vitale pentru România: Transfăgărăşanul, Canalul Dunare - Marea Neagră, infrastructura de căi ferate, construcţii de locuinţe şi reţele electrice, etc., nu puţine fiind jertfele omeneşti înregistrate. În acest context, nici nu are importanţă regimul politic sub care s-au înfăptuit. Culpabilizarea acestei categorii de pensionari, deci inclusiv a veteranilor de război - atâţia cât mai sunt în viaţă, sub sintagma "pensii nesimţite ", face parte din "strategia" P.D.L. de învrăjbire a claselor şi categoriilor sociale, acesta constituind - într-o logică strâmbă, modul de rezolvare a problemelor grave cu care se confruntă România. Ne intrebăm dacă nu cumva se doreşte anatemizarea pensionarilor din forţele armate, sistemul de apărare a ordinii şi liniştii publice ori a siguranţei naţionale, astfel încât aces-tora să li se creeze sentimentul de jenă ca au purtat cândva uniforma militară.
Ceea ce intrigă este dorinţa de a pune "la pământ" această categorie socială, aflată oricum într-un evident declin din punct de vedere numeric şi căreia, după opinia mea, societatea românească contemporană îi datorează foarte mult, poate însăşi existenţa României, ca stat democratic, independent şi suveran.
"Răzbunarea portocaliilor " atinge post-electoral militarii rezervişti, care nu au nicio vină că nu au plătit contribuţii în aceeaşi masură ca şi ceilalţi salariaţi, nu pentru că nu ar fi dorit, ci pentru că acestea erau prevederile legale în diversele etape pe care România le-a traversat.
Nu-mi doresc să intru în polemică, nici nu aş putea, cu un "vestit " profesor universitar de drept ce astăzi conduce sau poate nu, destinele unui popor, care dacă dorea "dreptate socială" pentru eliminarea "pensiilor nesimţite" avea la îndemână un instrument mult mai eficient şi mult mai simplu, acela de a le impozita, dar, doar pe acelea primite în mod nejustificat. Încălcarea principiului neretroactivităţii legii, noţiune fundamentală care se învaţă la Facultatea de Drept în anul I, a devenit o obişnuinţă in România ultimilor ani, indiferent de costurile sociale ale unei asemenea atitudini. Cutuma, dar şi morala ne învaţă că nu poţi îndrepta o nedreptate, printr-una şi mai mare!
Modesta mea opinie, care în mod individual şi personal constituie un protest faţă de iminenta emitere a unui act normativ ce va deregla grav viaţa românilor, sper că va constitui şi un mic demers pentru atitudini parlamentare vehemente şi reacţii ferme din partea sindicatelor, organizaţiilor de pensionari, a societăţii civile în general.
