Mare minune că produsele alimentare nu s-au scumpit şi din cauza erupţiei solare ce a avut loc zilele trecute! N-ar fi fost de mirare - sigur ar fi găsit o explicaţie ştiinţifică şi uimitor de adevărată companiile străine care ne hrănesc de câţiva ani încoace (pentru că noi doar ceva lactate şi niscaiva peşti din Dunăre ce mai punem pe rafturi şi tarabe!). Pentru moment, a crescut în valoare tot ce se face cu sau din cereale. Putem doar să imaginăm ce-ar fi fost dacă n-am fi lăsat pământul pârloagă - dar probabil că şi aici am fi primit instrucţiuni de la Bruxelles că totul trebuie adus în rând cu preţul bunăstării vest-europene. Este şi motivul presiunilor care se fac, de exemplu, pentru scumpirea gazelor autohtone. Dar, deşi invocat în repetate rânduri la Bucureşti, acest motiv nu este obligatoriu, iar contraexemplu este preţul benzinei, care variază de la un capăt la celălalt al UE. Bunăoară, este semnificativ mai ieftin să-ţi faci plinul în Luxemburg decât în Belgia.
Spre Vest este direcţia preferată a românilor şi subiectul nelipsit al discuţiilor purtate prin autobuz sau la colţ de stradă, în condiţiile în care criza economică - din care a ieşit cam toată lumea, numai noi nu - a arătat ce ruptură uriaşă există între Guvern şi cetăţeni, între politicieni şi populaţie, între liderii de sindicate şi cotizanţi. Atât de mare este valul migrator, încât numărul total al salariaţilor în România abia mai trece de patru milioane (în cifre oficiale). Nimic surprinzător aici, câtă vreme în ultimii doi ani cam 100.000 dintre bugetarii din administraţie, sănătate şi învăţământ au fost nevoiţi să-şi caute alte joburi, la fel ca şi 80.000 de angajaţi din industrie. Cifrele oficiale urcă numărul locurilor de muncă pierdute din 2009 încoace la peste 700.000, o lovitură serioasă pentru buget şi mai ales pentru bugetul asigurărilor sociale.
Cu toate acestea, la Guvern se vorbeşte despre creştere economică chiar din această primăvară, deşi Preşedinţia a recunoscut că urarea "să trăiţi bine" s-a amânat pentru mandatul următorului şef de stat. Rămâne însă dilema: de unde creştere economică, atâta vreme cât exodul de români către alte ţări europene (şi nu numai) continuă? Vinde Guvernul ceva? Posibil! Se împrumută? Cu siguranţă! Mai pune un strat, două, de impozite peste contribuabili şi întreprinzători? Evident!
Între timp, preşedintele caută premier. Actualul nu s-a distins nici în fruntea partidului, nici în fruntea Guvernului. Dar va rămâne cu siguranţă în istorie mai ales pentru supunerea sa fără crâcnire în răstimpul celei mai grave crize şi se va alege cu o statuie drept recunoştinţă din partea concetăţenilor săi clujeni pentru favorizarea oraşului în orice domeniu economic şi social. În definitiv, care prim-ministru n-ar fi făcut aşa pentru oraşul său? Acum, important e ca succesorul lui Emil Boc să fie numit cât mai repede, până nu scade populaţia activă şi mai mult. Altfel, nici opoziţia nu va mai fi interesată de acest job.
