Prin mizeria la care s-a pretat, Adrian Severin a dat o lovitură de baros imaginii politicii externe a României, care şi aşa e plină de bube şi tumori. Deja presa internaţională ne dă de înţeles că suntem printre cele mai productive fabrici de corupţie politică din U.E. Pentru cei care încă nu ştiu, cazul Severin a ajuns şi în atenţia jurnaliştilor de la "The Economist", care spun că, la noi, scandalurile de corupţie sunt atât de des întâlnite, încât foarte rar mai intră pe grila ştirilor internaţionale. Cu alte cuvinte, dincolo de graniţe imaginea de cloacă a României este o banală stare de fapt. În plus, nu ne putem plânge că nu suntem băgaţi în seamă: exportăm la pachet prostituate, interlopi, fotomodele, becali, vadimi, severini şi presa internaţională vorbeşte despre noi. Balcanism in statu puro, nu glumă! Mă declar definitiv năucit. Nu ştiu pe ce carte caută să joace Severin, poate că vrea să rupă bariera absurdului, dar, înainte de-a fi o problemă de ordin legal şi moral, mutarea lui Severin vizează, cu supramăsură, domeniul gregarităţii mintale. Trebuie să fii ori un ticălos versat ori eminamente prost (scuzaţi-mi expresia) ca, într-o asemenea situaţie, s-o faci pe fetiţa cu chibrituri, mai ales când probele vorbesc de la sine, când o gazetă de ţinuta, influenţa şi probitatea jurnalistică a "The Sunday Times" girează pentru eticheta ta de corupt şi când un întreg Parlament European te huiduie la scenă deschisă sugerându-ţi să-ţi strângi taraba şi să te cari în scumpa-ţi patrie. Punct!
Una peste alta, Adrian Severin, în afară de banii pe care voia să-i îndese în nădragi, a reuşit să facă lobby, după ce a fost prins, şi unei particularităţi româneşti, puse pe tapet, de-a lungul vremii, de mulţi gânditori ai acestei culturi (de pildă, Ştefan Zeletin în "Din ţara măgarilor. Însemnări" - da, ţara măgarilor egal Românica!). Care? Aceea că, pentru a nu-şi trăda minciuna, românul, mai exact românul-măgar, e pregătit s-o vândă, cu zâmbetul pe buze şi inima vioaie, până şi pe "mămica".
Sclava Isaura şi Adrian Severin
Mă gândesc că doar cu ţeava de revolver la tâmplă (fireşte, glumesc!) ar mai putea accepta şi Adrian Severin să se care odată din Parlamentul European, căci pute de la o poştă a vinovăţie. Însă, dincolo de acest "inconvenient", Adrian Severin ne-a demonstrat, dom'le, că poate fi şi un om darnic. Deşi s-a lăsat cu greu înduplecat, Adrian Severin a acceptat să-şi dea demisia luni din PSD, la rugămintea lui Marian Vanghelie, cel care-i plimba în 2009 tabloul prin partid, garantând pentru alegerea lui în P.E. Oricum, mai important decât demisia lui Severin din PSD (care, după cum a anunţat, va fi o "despărţire formală şi temporară"), este paranghelia stil Sclava Isaura care a însoţit plecarea pesedistului: lacrimile de iubire scurse suav pe fălcuţe au ţinut capul de afiş al evenimentului. La finalul conferinţei de presă, după ce Adrian Severin a ţinut un discurs lung, în care a pledat nevinovat, Marian Vanghelie a ţâşnit din scaun şi, aplaudând frenetic, a izbucnit în lacrimi. Jale mare, drag popor! În politica românească, telenovela e la ea acasă!
